GUVERNE POSTCEAUSISTE

                  

          Cu peste o sutã de ani în urmã, un presedinte al SUA a rostit aceste memorabile propozitii pe care, pentru stricta lor autenticitate, le redau în limba maternã: " Behind the ostensible government sits enthroned an invisible government, owing no allegiance and aknowledging no responsability to the people. To destroy this invisible government, to dissolve the unholy alliance between corrupt business and corrupt politics is the first task of the statesmanship of the day ". Adicã pe româneste: " În spatele guvernului la vedere troneazã un guvern invizibil care nu este credincios si nici rãspunzãtor fatã de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianta fãrã Dumnezeu între afacerile corupte si politica mârsavã, este datoria sefului statului "   

          Acest presedinte era Theodore Roosevelt, cel de-al douãzeci si saselea presedinte al SUA.

          Si, dupã pãrerea mea, unul din cei mai redutabili presedinti ai acestei tãri, fie si prin aceea cã a definit cu deplin temei, acea schimbare care a reprezentat o abatere în practica politicã americanã de la testamentul lãsat de George  Washington, primul presedinte ale acestei republici de pe continentul nord-american. Desigur, multi români nu stiu cã presedintele SUA este si prim-ministrul tãrii, deci seful executivului, cum zic americanii, al guvernului, si asa trebuie înteleasã si ultima propozitie din citatul cu vorbele lui Th.Roosevelt.

          Exportul de democratie americanã este o realitate; formal aceasta este expresia reusitã a libertãtii si dreptãtii dar care este si seducãtoare totodatã. Pentru americani, riscurile democratiei, acelea care rezultã inerent din firea omului, au putut si pot sã fie incã diminuate sau înlãturate prin forta personalitãtii presedintelui, atunci când o are, sau a unor mari figuri ale politicii americane. Pentru noi, românii, este deosebit de important sã vedem si sã întelegem ce fel de democratie a rãsãrit si înflorit în tara noastrã dupã mazilirea lui Nicolae  Ceausescu,  fiindcã aceasta este de fapt o maimutãrealã a celei pe care Theodore Roosevelt o devoala în stilul sãu energic, dur si drept, asemenea cowboy-ului justitiar din America secolului 19.

          Toate guvernele României de dupã 1989 sunt expresia frapantã a cârdãsiei cu fortele retrograde ale societatii românesti, cu cele ale activistilor comunisti si ale lumpenproletariatului român, adicã a celor care, asa cum spunea Roosevelt, "nu sunt credinciosi si nici rãspunzãtori fatã de popor". Toti sefii  guvernelor postceusiste veneu direct din PCR sau din cercurile apropiate acestuia. Pozitiile-cheie din guvern, din prefecturi si consilii judetene, ca sã nu mai vorbim de orase si comune, de asemenea, erau ale lor. Dacã totusi mai existau exceptii, guvernul  noii Românii, prin pionii sãi de la centru si cei locali, îi eliminau pe acesti intrusi care nu erau agreati de sistemul invizibil. Astfel s-a asigurat si consolidat stapânirea invizibilã a României si inaugurat trecerea la noua etapã a orânduirii comuniste în România, cu tot cortegiul ei de efecte devastataoare pentru noi ca natiune si ca popor.

          Bineînteles cã, pe noi, national-tãrãnistii, aceastã realitate ne-a lovit cel mai crunt. Si lovitura ne-a fost servitã nu cu bâta, cu detentia politicã ori cu  interzicerea ca partid. Nu, ci mult mai eficient si mai curat, - "curat democratic".  PNTCD a fost - din nãscare - dat pe mâna comunistilor. Acestia si agentii lor, plus pleava de chilipirgii, s-au înscris într-un numãr suficient de mare în  partidul autointitulat urmas al PNT, au ocupat prin vot functiile de decizie pe toate treptele de conducere din partid si si-au adjudecat astfel puterea în PNTCD. Restul a mers strunã, conform planului comunist.

          Desigur aceastã fazã pregãtitoare nu putea fi înfãptuitã fãrã acordul primei echipe de conducere a PNTCD.

          Persoanele care au adus PNTCD în starea sa de azi au folosit o retetã arhicunoscutã: guvernarea în coalitie. În perioada 1992-2000  PNTCD a coabitat cu cele mai retograde coterii antiromanesti si antitãrãniste. Când, în vara anului 1996, Ion Diaconescu, presedintele PNTCD, însotit de Emil Constantinescu, sustinut de PNTCD drept candidat la presedintia României, proclama de la balconul Casei sindicatelor din Pitesti (judetul Arges) : "suntem condamnati sã guvernãm!", o fi stiut el sau nu adevãrul?! Guvernul rezultat din alegerile generale din 1996 a fost dirijat din umbrã spre compromiterea national-tãrãnismului iar  actorii la vedere au asigurat politica mârsavã si afacerile corupte în dauna prestigiului partidului nostru.

          Astãzi, aceleasi persoane se zbat de mama focului sã reitereze reteta coalitiei cu fel de fel de organizatii dubioase politic pentru cã numai asa se poate dãrma si bruma de credibilitate pe care o mai are national-tãrãnismul. Aceste persoane formeazã lista rusinii în PNTCD si ele trebuie oprite din actiunea lor mârsavã de eliminare a national-tãrãnistilor din politica româneascã.  Acesta este imperativul momentului actual pentru a scãpa tara de un nou guvern în care se întâlnesc afacerile corupte si politica mârsavã. Un guvern care urmãreste sã facã din România un Rai al pãcãtosilor în Grãdina Maicii Domnului.

Aurel Teodorescu

Pitesti, 15 noiembrie 2011