AUREL TEODORESCU

T.N.T. -  TINERETUL NATIONAL TÃRÃNESC

          Printre variatele încercãri de maculare si slãbire a national-tãrãnismului, încercãri care sã ducã la pierderea identitãtii ce l-a consacrat în istoria României, se poate observa si aceea care îi vizeazã pe mai tinerii membri ai PNTCD.

          Încã de la înfiintarea sa, în urmã cu 21 de ani, nu s-a înteles cã viitorul unui partid depinde si de grija pentru formarea tineretului aderent la doctrina si ideologia partidului nostru, cu atentie specialã asupra formãrii viitorilor fruntasi politici, apti sã asigure conducerea partidului.

          Prima echipã de conducere a PNTCD n-a înteles sau n-a dorit îndeplinirea acestui deziderat impus de realitatea politicã, desi ea, aceastã generatie, se revendicã, ca vârstã, sacrificii si convingeri, din PNT. O dovedesc urmãrile, consecintele nefaste, ce-au decurs din aceastã atitudine:

          * pãtrunderea în PNTCD a unor persoane tinere si relativ tinere care au urmãrit doar interese personale si care au pãrãsit PNTCD atunci când nu le-a mai fost de folos sau când au considerat cã l-au slãbit destul de mult; oameni cu o moralitate inacceptabilã într-un partid al martirilor care au murit pentru ideile ce constituiau esenta PNT, probând o moralitate iresponsabilã. Beneficiind de burse în strãinãtate, însusindu-si fraudulos bunuri ce apartineau partidului, stopând orice activitate eficientã pentru partid si culminând cu pãrãsirea PNTCD, dupã ce-l aduseserã într-o situatie dezastruoasã, ei, care in perioada1996-2000 - adusi si formati în PNTCD încã din '90-'91 de cãtre conducãtorii partidului - au ocupat functii bine remunerate si de înaltã demnitate în parlament, guvern, la judete si la comune. Acestia, care in ierarhia PNTCD au fost membri ai conducerii centrale, in CNC, DP, BNC, sefi la judete si organizatii locale si, in mod deosebit, in fruntea tineretului national-tãrãnesc (studentesc, de elevi, de muncitori), au lãsat baltã orice preocupare politicã - pe care, de fapt, nici n-o avuseserã vreodatã. Nimeni dintre veteranii partidului nu le-o stimulase si urmãrise. Numele lor sunt bine cunoscute, unii ajungând chiar vicepresedinti ai PNTCD si secretari generali ai partidului... spre paguba partidului! O galerie cu figurile acestora ar putea ilustra de minune aceste afirmatii.

          * cãderea in deriziune si bagatelizare a Scolii de varã de la Câmpulung-Muscel, special instituitã - încã din anii '30 - de Ion Mihalache. Cursurile acestei scoli - de formare în spirit si faptã - a viitorilor fruntasi ai partidului, asa cum o începuserã în perioada interbelicã eminenti reprezentanti ai intelectualitãtii române si prin cercurile de studii (vezi C.Radulescu-Motru si altii) au devenit acum doar un  pretext pentru petrecere si distractie, ele necontribuind cu nimic la instruirea politicã a tinerilor care, trebuie spus, nici nu au fost selectionati pentru astfel de activitãti. Dovada: lipsa oricãrei prezente si-a oricãrui succes politic realizate de tineretul national-tãrãnesc in acesti 20 de ani precum si oportunismul si dispretul cu care multi dintre acestia - desi pusi în functii politice - au intors spatele partidului. În perioada 1933-1937, când Ion Mihalache a fost presedintele PNT, printre altele, el a organizat la Câmpulung-Muscel (Arges) un congres al TNT (la 10 septembrie 1933), ocazie cu care s-a remarcat în mod deosebit Nestor Badea, presedintele TNT din Vechiul Regat, prezenti fiind 120 de participanti din întreaga tarã (dintre care 30 din Transilvania si Banat). Ion Mihalache, care in perioadele de crizã din PNT, prelua conducerea partidului de la Iuliu Maniu (acesta se retrãgea în comuna natalã, la Bãdãcin, judetul Salaj, ca apoi sã revinã atunci când se linisteau apele, cum a fost situatia si în 1931-1932, când si-a dat demisia din functia de presedinte al partidului si s-a retras din viata politicã si apoi revine in 1932 si iar se retrage din cauza neîntelegerilor cu Carol al II-lea si revine in 1937) el nu pierdea din vedere rolul pe care trebuie sã-l aibã tineretul national-tãrãnesc în viata si viitorul PNT. Citez: "Decizia noastrã sã fie: cea mai largã discutie si cea mai unitarã executie. Elanul tineresc trebuie utilizat si forta intelectualã pusã la lucru" (Congresul TNT de la Campulung-Muscel, 10 sept.1933).

          Dupã anul 2000, cand PNTCD coboarã vertiginos, pe panta tragicului si comicului, ajungând sub chiar 1% din sufragiile electoratului, degringolada din rândurile TNT se amplificã ajungându-se chiar la renuntarea titulaturii ce-l consacrase in perioada interbelicã: TNT (chiar in Sãlaj, TNT, sub conducerea lui Ioan Gabriel Tepelea, se remarcase admirabil) preferând topirea acesteia in formula largã si exterioarã partidului, aceea de organizatie de tineret din PNTCD, adicã o aripã a unei organizatii largi a tinerilor din toate partidele existente in Romania de azi, desigur aflate sub umbrela comunistã: ca si tineretul din PSD, PDL, etc. Tactica este stravezie dacã ne amintim cã, tot dupã anul 2000, s-a incercat aceeasi topire a partidului in PPCD; deci PNTCD era, timp de doar un an, o organizatie a PPCD, dupã care nu mai figura deloc in sigla partidului  -  PPCD.

          Noroc cã, oameni inteligenti, de curaj si atitudine, au salvat partidul de la disparitia lui definitivã - prin aceastã diabolicã stratagemã - urzitã in laboratoarele fostei securitãti de cãtre ticãlosi cuibãriti, de-a lungul timpului, in partid.

          Tineretul national-tãrãnesc poate avea un rol pe cât de frumos pe atât de important în relansarea PNTCD pe arena politicã si în cucerirea puterii politice -suficient de puternice -  încât sã aducã la normalitate viata politicã si statalã din România. Dar, pentru a reînnoda firul ce leagã generatiile în PNTCD, punând in operã cuvintele lui Ion Mihalache adresate tineretului national-taranesc acum aproape 80 de ani, trebuie sã avem în fruntea PNTCD un om demn de aceastã mare cinste, un om care, ca si Mihalache, sã stie sã-si apropie pe cei tineri, pe acei tineri care - cu sinceritate - se dedicã cauzei noastre national-tãrãniste si nu ca presedinte o persoanã rãsfãtatã a regimului comunist sau un aventurier politic. Vom fi atunci martorii unei unde de prospetime, de entuziasm si frumusete in partidul nostru - adusã de tineret - sub cârma tinutã, cu mânã sigurã, de un lider carismatic... cu legãmânt fãcut in temnitele comuniste si... cu iubire sincerã fatã de PNTCD!

Aurel Teodorescu,

30 septembrie 2011