 |
dr. Mihai Curcezan
|
Orice final de an reprezintă un moment de
bilanţ. Momentele bune sau mai puţin bune se succed în faţa ochilor noştri, ne
amintim de ceea ce a fost frumos, dar şi de ceea ce a fost mai puţin reuşit. Important este ca numărul
amintirilor plăcute să îl depăşească pe acela al amintirilor mai puţin plăcute.
Iată-ne, aşadar în faţa Sărbătorilor de iarnă. Această perioadă cuprinde
Naşterea Domnului, Anul Nou, Sfântul Vasile şi Boboteaza. Probabil că ne aflăm
în cadrul celei mai frumoase perioade a anului, perioada in care lăsăm în urmă
tot ce a fost rău în anul care se apropie de final şi ne facem primele speranţe
cu privire la anul care bate la uşă.
Crăciunul reprezintă elementul
central al Sărbătorilor de iarnă. Este interesant de ştiut că până spre
sfârşitul secolului al IV-lea, Crăciunul se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6
ianuarie. De asemenea, sărbătorirea Naşterii Domnului pe data de 25 decembrie
pare a fi o dată aleasă arbitrar, întrucât Evangheliile nu consemnează o zi
exactă. Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie,
după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare. Primii
creştini au ales respectiva dată întrucât în acea zi romanii păgâni sărbătoreau
cu mare fast Saturnalia, o sărbătoare în onoarea zeului Saturn. Pentru vechile
civilizații precreștine aceasta era ziua nașterii zeilor. Astfel era o zi de sărbătoare
generală, iar creştinii puteau profita de aceste momente pentru a se putea
manifesta liber şi celebra cum se cuvinte naşterea lui Iisus. Cu toate acestea,
datele istorice par lipsite de importanţă în faţa însemnătăţii mesajului
cristic. Conform Bibliei, Fiul lui Dumnezeu a ales să se nască în cele mai
modeste condiţii, într-un adăpost pentru animale, înconjurat de oameni simpli.
Astfel, pentru a ne bucura de naşterea Sa nu avem nevoie de fastul bunurilor
lumeşti, de locuinţe luxoase, cadouri şi de brazi tăiaţi. Singurul cadou viabil
este posibilitatea mântuirii.
Al doilea eveniment semnificativ
al acestei perioade este Anul Nou. Este interesant că stabilirea religioasă a
datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima oară în 1691.
Înainte de această dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou. În zilele
noastre, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie.
Tradiţional, în noaptea de Revelion, celor apropiaţi li se fac diferite urări,
iar oamenii își pun diferite dorinţe. Trecerea în noul an este întâmpinată cu
mult zgomot, pentru că se crede că acestea alungă spiritele rele. Tot de Anul
Nou se merge cu capra, cu plugușorul, iar pe 1 ianuarie cu sorcova. Toate
aceste tradiţii au o vechime considerabilă şi ar fi păcat să fie pierdute sau
alterate.
Haideţi să încercăm să trăim
Sărbătorile care se apropie la adevărata lor semnificaţie, aceea spirituală.
Numai aşa ele vor fi cu adevărat fericite.
Colind
În astă seară de splendoare, când
îngerii din cer zâmbesc,
Colinde se aud în zare, urări de
bine se rostesc.
Copiii îşi aşteaptă Moşul, cei mari
în pace se gătesc,
În ieslea rece din Iudeea se naşte
Sfântul Prunc ceresc.
Cântări din ceruri se coboară,
luminile se sting în zori,
În crivăţul groaznic de-afară se-aud
la uşi colindători.
Păstorii ne aduc de veste că răul
s-a schimbat în bun
Şi totul pare de poveste, iar magii
s-au pornit la drum.
O stea ne luminează cu multă
bucurie
Viaţa ce se stinge în pulbere şi
scrum,
Dar pentru-a noastră certă mântuire
Răspunsul îl aflăm în seara de
Crăciun!
Cu ocazia Sărbătorilor vă dorim să aveţi un Crăciun fericit şi un An
Nou cât mai bun!
http://www.presalocala.com/2012/12/24/ganduri-de-sarbatori/
http://www.presalocala.com/2012/12/24/ganduri-de-sarbatori/
