luni 11, noiembrie 2013 / 21:50 Scris de Oana Stănciulescu în Opinie
Corneliu
Coposu nu a fost nici președintele României, nici ministru, nici academician. Nu a
beneficiat de nici unul din avantajele pe care le au acum mai marii zilei. Nu a
avut girofar, nu a stat într-o casă de protocol, construită de Ceaușescu, nu s-au oprit coloanele de
mașini atunci când a trecut el, nu a avut SPP-iști.
Cu toate
acestea, el a fost adevăratul conducător al României. A fost și președinte, și ministru, și academician la un loc.
Tocmai de
aceea, în ziua de 11 noiembrie, s-a așternut neliniștea peste România.
Doar cu câțiva ani înainte stătusem la masă cu
Corneliu Coposu, la o
întâlnire cu jurnaliștii de la Dreptatea, printre care mă aflam și eu.
întâlnire cu jurnaliștii de la Dreptatea, printre care mă aflam și eu.
Probabil,
zilele de început de noiembrie ale anului 1995 au fost cele mai dificile pentru
mine ca jurnalist, pentru că durerea era atât de mare încât aproape că nu-ți mai rămânea putere să-ți faci meseria.
Îmi amintesc
disperarea și spaima multor români din acele zile, pentru că Seniorul, cum i se mai spunea
lui Corneliu Coposu, era garanția că cineva se luptă pentru ca România să nu mai derapeze, ca România să devină o țară liberă și democratică.
Mi-a rămas
întipărită în minte rază de lumină pe care au adus-o atunci Regina Ana și Principesa Margareta, cărora li se dăduse voie să intre în țară ca să participe la funeralii. În noaptea aceea, sutele de oameni care stăteau la coadă,
în frig, ore în șir, ca să intre în sediul PNTCD să-și ia adio de la Senior, au plecat în coloană după Regina Ana conducând-o până la hotelul Continental de pe Calea Victoriei, unde au
stat până spre dimineață pentru a se asigura că nu i se
va întâmpla nimic. Regina Ana a ieșit la balcon și ne-a mulțumit, în strigătele disperate, dar și pline de speranță, ale celor care înțelegeau perfect ce gol imens lasă Corneliu Coposu. Prezența Reginei Ana și a Principesei Margareta făcea să ne oblojească sufletul și era o rază de speranță de care ne agățam atunci cu toții.
 |
De la
funeraliile Reginei Maria, nu s-a mai văzut atâta durere.
Toți aceștia au decretat atunci – Corneliu Coposu a fost adevăratul conducător al României, un patriot, un om al
datoriei, un om bun și generos, care s-a dăruit pe sine poporului român.
Corneliu
Coposu nu a fost numai unul dintre cei mai tenaci dizidenți din Europa de Est, ci și un lider politic cu viziune,
care a marcat cu pecetea sa viața politică a României, simbolizând lupta împotriva comunismului și fidelitatea față de Regele Mihai, pentru revenirea căruia nu a încetat să pledeze.
 |
| Oana Stănciulescu |
Îmi amintesc
cuvintele ambasadorului Franței la București, Bernard Boyer – „A murit azi dimineață și deja mi-e dor de el!”
Așa simțeam toți cei care l-am prețuit și respectat.
Corneliu
Coposu a plecat puțin, așa cum au titrat ziarele în acea zi. Sper ca spiritul lui să dăinuie si să nu uităm că dacă am avut un Corneliu Coposu, atunci mai avem o șansă.
Declarații ale Seniorului
„Mi-am făcut
un examen de conștință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, anilor de detenție și persecuțiile post – penitenciare. Și cred că aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt
fatalist, dar dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate”. CORNELIU
COPOSU
„Deceniile
de comunism au făcut mai mult rău României decât au făcut cele două războaie
mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea”. CORNELIU
COPOSU
