Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2011

Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2012

24.12.2012

Ajunși la Săvârșin, după un an plin de activități publice, Regina și cu mine, alături de întreaga noastră Familie, sărbătorim nașterea Domnului Nostru Isus, cu speranță și credință. Ca de fiecare dată în ultimii șaptezeci și doi de ani, mă adresez vouă, de Crăciun, cu aceeași afecțiune și cu bucurie.

Ne îndreptăm recunoștința spre toți cei care, în viață sau plecați dintre noi, au făcut astfel ca Țara să continue drumul ei greu, dar atât de frumos și de înălțător.

În lunga mea viață, am avut timp să înțeleg rostul fundamental al soldatului în mersul Națiunii. Gândurile mele se îndreaptă, așadar, spre toți militarii români aflați în țară sau în misiuni de apărare a păcii în lume, precum și la soțiile, soții, părinții și copiii lor.

Săvârșinul este un loc binecuvântat, înnobilat de iubirea cu care a fost alcătuit de mama mea, Regina Elena, și continuat de fiica mea, Principesa Moștenitoare. În atmosfera căminului, al doilea gând al nostru se îndreaptă către oamenii în vârstă. Cu sau fără familii, în bună stare fizică sau cu sănătatea șubredă, vârstnicii României au nevoie de înțelegerea și iubirea semenilor, de ajutorul și încurajarea lor. Îndrept un cuvânt de laudă către medicii români care, uneori în chip anonim și cu dificultăți, dau zile suportabile bătrânilor și bolnavilor noștri.

Copiii și tinerii țării au astăzi o viață fără granițe. În fața computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne așază la nivel de egalitate cu orice altă țară a lumii. Mulțumesc părinților și profesorilor care, prin sacrificiu personal, dau copiilor lor un viitor așa cum nicio altă generație trecută de români nu a putut avea.

Ca în fiecare an, ne bucurăm de dovezile de afecțiune și respect ale societății românești. Porțile Săvârșinului sunt deschise sutelor de tineri și adulți, copii și bătrâni care vin să cânte colinde, să-și arate costumele păstrate din bătrâni, să danseze în ritmurile tradiționale de Crăciun. De orice confesiune ar fi, românii sunt bineveniți. Prezența lor dă rost noțiunii de familie și sărbătorii Nașterii Domnului petrecută în comunitate.

Românii au arătat anul acesta multă încredere, speranță și atașament față de Coroană. Familia Regală a fost prezentă neîncetat în comunitățile locale și a făcut vizite de prestigiu în Europa, pentru a servi interesele fundamentale ale României. La 85 de ani de la proclamarea mea ca Rege, am fost bucuros să văd felul în care este prețuită Familia mea, în toate generațiile. Am fost mișcat de simțul datoriei și patriotismul de care au dat dovadă orașele Alba Iulia, Oradea și București, în sărbătorile lor dedicate Coroanei.

Reamintesc românilor că Nașterea Domnului Isus Hristos este povestea unei familii. O familie aflată în împrejurări grele. Este o frumoasă lecție despre grija față de cei neînsemnați, despre cum noi, oamenii, suntem parte a unei mari familii. O lecție de umilință, dar și de mândrie. De durere, dar și de înălțătoare umanitate. O lecție necesară în lumea de astăzi, în care atâția oameni se simt uitați, umiliți sau neînțeleși.

Viața noastră publică lasă încă de dorit, dar sper să găsim puterea de a îndrepta lucrurile. Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.

Felicit pe cei care au făcut ceva bun pentru țara lor! Doresc tuturor românilor din țară, din Basarabia și din toate colțurile lumii Crăciun fericit și la mulți ani!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Săvârșin, 24 decembrie 2012

Mesajul video

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=xRewr-Dk86A#!

miercuri, 6 iulie 2011

CREZUL MEU SOCIAL-POLITIC SI ECONOMIC CA PRESEDINTE

Prof. Dr. Lucian V. Orãsel
APEL CÃTRE TOTI MEMBRII PNTCD
          Istoria românilor a fost o luptã neintreruptã din timpuri milenare, iar tara a fost un ”rug” pe care s-au jertfit, la locul si in momentul cerut de Stele, cei mai multi si mai buni fii ai sãi. Dacã in fiecare clipã altele au fost cerintele, acei fii strasnici ai natiunii au rãspuns simplu si total, cu intelepciune si curaj, pentru a rãmâne fãclii, luminând dãinuirea noastrã aici. Asa s-a intâmplat in secolele ce au urmat pânã la al doilea rãzboi mondial, când tara a fost cuceritã de cãtre forte strãine care au impus perioada cea mai neagrã din istoria tãrii noastre: sistemul comunist. România a fost supusã unei exploatãri crunte, pentru care plãteste un tribut greu chiar si in prezent, la 20 de ani de la cãderea comunismului. Dãinuirea noastrã se datoreste si luptei detinutilor politici, atât cât au putut sã o facã pentru apãrarea neamului lor, jertfindu-se in lanturi, la inceputul unei perioade de cuceriri nãprasnice. Ei fac parte dintre eroii nostri traditionali, incepând cu Decebal, care i-au infruntat mereu pe cuceritori, chiar dacã vitregiile timpului i-au dus la pieire.
          Din nefericire, sfârsitul secolului XX gãsea poporul român intr-o stare de dezbinare fãrã egal, intr-o stare de sãrãcie materialã, dar mai ales, moralã. Primul lucru care trebuie fãcut pentru a iesi din aceastã situatie este aflarea adevãrului, indiferent care este el, ca sã intrãm cu demnitate si incredere intr-un alt secol si mileniu, din care s-au scurs deja 10 ani.
          Nicolae Iorga spunea, prin cuvintele urmãtoare, cã: ”Adevãrul e pretutindeni, dar nu-l recunoste decât acela care-l cautã. Cu un singur adevãr, un om cumsecade isi face mai multi dusmani decât o canalie, cu o viatã intreagã de minciuni”. Avem nevoie de adevãr pentru a afla cât de adânc ne-am infundat in noroiul istoriei in perioada incercãrii comuniste de a distruge tara si de a desfiinta natiunea. Avem nevoie de adevãr cãci, numai stiind adevãrul, vom putea sti ce trebuie sã facem pentru a salva ceea ce mai este de salvat.
          Devine ingrijorãtoare perspectiva creãrii unei societãti fãrã educatie moralã, bazatã exclusiv pe dorinte materiale, formatã dintr-o multime de indivizi, tinutã impreunã ca sã nu se dezintegreze numai prin complicata armaturã a legii - prin fortã si prin coruptie - armatã, politie, tribunal, libertinaj si bani. Indiferenta, inrãdãcinatã prin incapacitatea celor mai multi membri reprezentativi ai acestei societãti, a fost cristalizatã in afara natiunii care i-a produs, provenind de la conceptia comunistã ateistã - statul impotriva propriului popor - continând elemente de decompozitie a celor  ”pasivi si tãcuti”,”ascultãtori si supusi”, care a creat o lume rãzvrãtitã impotriva oricãrei ordini spirituale - o lume fãrã Dumnezeu.
          Coruptia, minciuna, crimele, teroarea si represiunea au fost armele ”democratice” ale dictaturii proletare in guvernarea tãrilor inrobite, care au intrat intr-o rutinã zilnicã de administrare a mãsurilor represive, dezumanizând intreaga populatie, folosind cenzura in comunicatii, controlarea frontierelor si exilarea oponentilor. Tãrile au fost distruse si natiunile desfiintate, lichidând elitele rãmase in tarã, dar care si-au pãstrat verticalitatea, ori, pervertindu-le pe acelea care s-au incovoiat usor. O persoanã curajoasã poate oricând sã ia o atitudine fermã pentru ceea ce crede cã este bine, dacã este pregãtitã sã accepte consecintele actiunilor sale.
          Toate marile schimbãri sociale au fost realizate prin asemenea hotãrâri constiente, de infruntare a rãului social. Intr-o comunitate, destinul poate fi schimbat oferind o nouã viatã membrilor sãi si un antidot impotriva otrãvirii sociale produse de o societate politicã sprijinitã pe coruptie. Pentru o tarã, numai revigorarea caracterului national poate reda demnitatea poporului ei.
          Intãriti de o credintã puternicã in Dumnezeu, putem acum trece la o dignozã a bolilor noastre sociale pe care trebuie sã le infruntãm. Boala este de naturã spiritualã, creatã de neglijarea acelor principii morale pe care, o viatã socialã sãnãtoasã, trebuie sã se bazeze. Dacã o natiune vrea sã fie prosperã si sã aibã pace, trebuie sã indeplineascã si sã respecte dreptul natural de viatã, cãsãtorie, proprietate si onoare socialã. Justitia trebuie sã fie distrbuitã impartial. Promisiunile, fie ele sociale, politice sau individual-sociale devin ca o obligatie legalã. Unui membru al societãtii trebuie sã i se garanteze un câstig real minim de intretinere in schimbul unei munci cinstite zilnice. Unitatea socialã naturalã, familia si sãnãtatea ei trebuie protejatã de influiente dezintegratoare. Educatia si sãnãtatea fizicã si mentalã a intregii societãti se asigurã nediscriminatoriu. Resursele naturale sunt folosite pentru noi, dar conservate si pentru generatiile viitoare, cu cinste si cu responsabilitate, ca sã se asigure astfel nevoile intregii populatii, iar puterea social-politicã si economicã nu trebuie sã se concentreze in câteva mâini.
          Este necesar ca statul sã nu inspire fricã, sã nu fie vãzut si acceptat ca stãpânul cetãtenilor ci, drept slujitorul lor, existenta sa având numai un singur scop: sã indeplinescã si sã apere interesele cetãtenilor sãi; sã laude virtutile si sã critice viciile; sã definescã Binele si Rãul ca sã-l promoveze pe primul; sã pedepseascã toate crimele impotriva sigurantei publice si bunãstãrii si sã indeplinescã un numãr limitat de functii sociale care nu pot fi lãsate, in mod normal, unei singure persoane ori unor intreprinderi particulare.
          Enumerarea acestor conditii nu este limitatã sau atotcuprinzãtoare, dar, pe baza unor principii ca acestea, populatia ar trebui sã judece oricare sistem politic, economic sau social si pe conducãtorul ei.
          Trebuie precizat cã acesta trebuie sã fie programul politic al PNTCD-ului, ca o necesitate a schimbãrilor sociale si politice, pentru a supravietui ca natiune intr-o comunitate internationalã civilizatã.
          Omul trebuie sã aibã asigurate drepturile sale “naturale” in societatea umanã: un standard decent de viatã - care inseamnã mâncare, imbrãcãminte si casã - loc de muncã asigurat, fãrã teama cã poate fi dat afarã usor, conditii normale de lucru si timp liber care sã-i ofere comfort, educatia copiilor sãi, asigurãri sociale pentru intreaga familie impotriva eventualelor adversitãti ce se pot ivi in viatã.
          Acesta este crezul meu politic si moral pentru care eu, Lucian Orãsel, imi declar candidatura la presedentia Partidului National Tãrãnesc Crestin Democrat (PNTCD), pentru care am luptat, am suferit si am câstigat acest drept. La ora actualã mã consider printre putinii calificati care pot sã producã uniunea partidului, s-o proclame si s-o promoveze pe plan politic national. De asemenea cred cã toti liderii factiunilor care au divizat partidul ar trebui sã demisioneze si sã lase grupãrile sã se uneascã intr-un singur congres, fãrã influienta lor nefastã. Acest lucru ar arãta buna lor credintã in sprijinul unitãtii si numai in acest fel am putea organiza un singur Congres de Unificare a PNTCD, care sã fie prezentat justitiei pentru inregistrare.
          Organizarea mai multor congrese - este reteta (”premeditatã”) de distrugere sigurã a partidului.
          Votul uninominal este singura formã corectã de alegere a presedintelui si-a celorlalte pozitii de conducere. Votul uninominal -emulativ prin insãsi lansarea competitiei interne in partid - asigurã participarea mai multor candidati pe aceeasi functie si inlãturã acele prealabile dezbinatoare ”aranjamente”.
          Vechimea - de cel putin 4 ani in partid - este absolut obligatorie si reprezintã o garantie a insusirii principiilor PNTCD, a cunoasterii morale si-a dedicatiei candidatului pentru viitoarea functie de conducere in partid.
          Dimensiunea moralã oferitã de credinta in Dumnezeu ne dã autoritatea sã deosebim Binele si Rãul. Binele proclamã cã Dumnezeu a binecuvântat umanitatea cu anumite drepturi: ”dreptul la viatã, la integritate corporalã si la mijloacele necesare de existentã; dreptul de a ne indeplini vocatia pe drumul stabilit nouã, de cãtre divinitate; dreptul la asociere si dreptul de a poseda si a folosi proprietatea”.
          Toate acestea creeazã demnitatea umanã si caracterul national, la care suntem indreptãtiti de la Dumnezeu, deoarece Patria este familia cea mai mare, pe care Atotputernicul a creat-o pentru o natiune.         
          Cine si ce ne opreste acum sã-l dorim, sã-l cerem si sã-l avem, acest drept? Societatea românescã si partidul nostru poate rãspunde la aceastã intrebare complexã când va simti cu adevãrat cã trãieste intr-un stat democratic, pe care trebuie sã si-l creeze, unde prosperitatea economicã, administratia bazatã pe aplicarea corectã a legilor si spiritul civic duc implicit la respectarea drepturilor omului, la o viatã demnã si frumoasã.
          Uniti-vã in jurul meu si vom reusi impreunã!
          Dumnezeu imi este martor pentru buna mea credintã la aceastã candidaturã.

          Dr. Lucian Orãsel

3 comentarii:

  1. Numai Lucian Orasel poate sa mai redea stralucire partidului prin resetarea PNTCD si reasezarea lui pe valorile demult abandonate de catre lideri de rea-credinta si infiltrati (Dudu Ionescu, fratii Dimitriu, Ciumara, Bubenek, Marga, Ciuhandru, Radu Sarbu, Mihai Grigoriu, Radu Vasile, Milut, Pavelescu, Moiescu, Beuca, Ciorbea etc.) sau incapabili si plini de candoare (precum Ion Diaconescu, Virgil Petrescu s.a.).

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucian Orasel va fi presedintele cel mai potrivit pentru partid in aceste vremuri extrem de grele prin care trece PNT-ul in ultimii sai 11-12 ani. Intr-adevar, Ghe. Ciuhandu, Radu Sarbu, Milut si Pavelescu au demolat pana la temelie PNTCD.
    Acum se poate reconstrui, dar fara ei.
    Cu stima,
    Ion Cornescu

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, domnule Cornescu, vom incepe sã construim a la Harvard, asa cum se pricepe numai domnul profesor Lucian Orãsel. Reconstructia a inceput-o incã din 4-5 februarie, acolo la Sighet!
    Asta dupã ce-a mai salvat partidul de la pierzanie, atunci in 2005-2006, când spiritul malefic al iudei-ciuhandu a zgâltzâit PNTcd din temelii. Ingerii martirilor puscãriilor bolshevitche au vegheat luptele duse de Lucian Orãsel si câstigarea inteligentã a rãzboiului cu hidra roshie din partid!

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Totalul afișărilor de pagină

CIUHANDUATÓRU'... IUDA-PNTCD!

CIUHANDUATÓRU'... IUDA-PNTCD!

AU BÂNTUIT SI PRIN PNTCD D'ALDE BONNIE & CLYDE... MONY (Toma) & LIVIU (Iane)!!

AU BÂNTUIT SI PRIN PNTCD D'ALDE BONNIE & CLYDE... MONY (Toma) & LIVIU (Iane)!!

Widget Doxologia