CREZUL MEU SOCIAL-POLITIC SI ECONOMIC CA PRESEDINTE

Prof. Dr. Lucian V. Orãsel

APEL CÃTRE TOTI MEMBRII PNTCD

          Istoria românilor a fost o luptã neintreruptã din timpuri milenare, iar tara a fost un ”rug” pe care s-au jertfit, la locul si in momentul cerut de Stele, cei mai multi si mai buni fii ai sãi. Dacã in fiecare clipã altele au fost cerintele, acei fii strasnici ai natiunii au rãspuns simplu si total, cu intelepciune si curaj, pentru a rãmâne fãclii, luminând dãinuirea noastrã aici. Asa s-a intâmplat in secolele ce au urmat pânã la al doilea rãzboi mondial, când tara a fost cuceritã de cãtre forte strãine care au impus perioada cea mai neagrã din istoria tãrii noastre: sistemul comunist. România a fost supusã unei exploatãri crunte, pentru care plãteste un tribut greu chiar si in prezent, la 20 de ani de la cãderea comunismului. Dãinuirea noastrã se datoreste si luptei detinutilor politici, atât cât au putut sã o facã pentru apãrarea neamului lor, jertfindu-se in lanturi, la inceputul unei perioade de cuceriri nãprasnice. Ei fac parte dintre eroii nostri traditionali, incepând cu Decebal, care i-au infruntat mereu pe cuceritori, chiar dacã vitregiile timpului i-au dus la pieire.

          Din nefericire, sfârsitul secolului XX gãsea poporul român intr-o stare de dezbinare fãrã egal, intr-o stare de sãrãcie materialã, dar mai ales, moralã. Primul lucru care trebuie fãcut pentru a iesi din aceastã situatie este aflarea adevãrului, indiferent care este el, ca sã intrãm cu demnitate si incredere intr-un alt secol si mileniu, din care s-au scurs deja 10 ani.

          Nicolae Iorga spunea, prin cuvintele urmãtoare, cã: ”Adevãrul e pretutindeni, dar nu-l recunoste decât acela care-l cautã. Cu un singur adevãr, un om cumsecade isi face mai multi dusmani decât o canalie, cu o viatã intreagã de minciuni”. Avem nevoie de adevãr pentru a afla cât de adânc ne-am infundat in noroiul istoriei in perioada incercãrii comuniste de a distruge tara si de a desfiinta natiunea. Avem nevoie de adevãr cãci, numai stiind adevãrul, vom putea sti ce trebuie sã facem pentru a salva ceea ce mai este de salvat.

          Devine ingrijorãtoare perspectiva creãrii unei societãti fãrã educatie moralã, bazatã exclusiv pe dorinte materiale, formatã dintr-o multime de indivizi, tinutã impreunã ca sã nu se dezintegreze numai prin complicata armaturã a legii - prin fortã si prin coruptie - armatã, politie, tribunal, libertinaj si bani. Indiferenta, inrãdãcinatã prin incapacitatea celor mai multi membri reprezentativi ai acestei societãti, a fost cristalizatã in afara natiunii care i-a produs, provenind de la conceptia comunistã ateistã - statul impotriva propriului popor - continând elemente de decompozitie a celor  ”pasivi si tãcuti”,”ascultãtori si supusi”, care a creat o lume rãzvrãtitã impotriva oricãrei ordini spirituale - o lume fãrã Dumnezeu.

          Coruptia, minciuna, crimele, teroarea si represiunea au fost armele ”democratice” ale dictaturii proletare in guvernarea tãrilor inrobite, care au intrat intr-o rutinã zilnicã de administrare a mãsurilor represive, dezumanizând intreaga populatie, folosind cenzura in comunicatii, controlarea frontierelor si exilarea oponentilor. Tãrile au fost distruse si natiunile desfiintate, lichidând elitele rãmase in tarã, dar care si-au pãstrat verticalitatea, ori, pervertindu-le pe acelea care s-au incovoiat usor. O persoanã curajoasã poate oricând sã ia o atitudine fermã pentru ceea ce crede cã este bine, dacã este pregãtitã sã accepte consecintele actiunilor sale.

          Toate marile schimbãri sociale au fost realizate prin asemenea hotãrâri constiente, de infruntare a rãului social. Intr-o comunitate, destinul poate fi schimbat oferind o nouã viatã membrilor sãi si un antidot impotriva otrãvirii sociale produse de o societate politicã sprijinitã pe coruptie. Pentru o tarã, numai revigorarea caracterului national poate reda demnitatea poporului ei.

          Intãriti de o credintã puternicã in Dumnezeu, putem acum trece la o dignozã a bolilor noastre sociale pe care trebuie sã le infruntãm. Boala este de naturã spiritualã, creatã de neglijarea acelor principii morale pe care, o viatã socialã sãnãtoasã, trebuie sã se bazeze. Dacã o natiune vrea sã fie prosperã si sã aibã pace, trebuie sã indeplineascã si sã respecte dreptul natural de viatã, cãsãtorie, proprietate si onoare socialã. Justitia trebuie sã fie distrbuitã impartial. Promisiunile, fie ele sociale, politice sau individual-sociale devin ca o obligatie legalã. Unui membru al societãtii trebuie sã i se garanteze un câstig real minim de intretinere in schimbul unei munci cinstite zilnice. Unitatea socialã naturalã, familia si sãnãtatea ei trebuie protejatã de influiente dezintegratoare. Educatia si sãnãtatea fizicã si mentalã a intregii societãti se asigurã nediscriminatoriu. Resursele naturale sunt folosite pentru noi, dar conservate si pentru generatiile viitoare, cu cinste si cu responsabilitate, ca sã se asigure astfel nevoile intregii populatii, iar puterea social-politicã si economicã nu trebuie sã se concentreze in câteva mâini.

          Este necesar ca statul sã nu inspire fricã, sã nu fie vãzut si acceptat ca stãpânul cetãtenilor ci, drept slujitorul lor, existenta sa având numai un singur scop: sã indeplinescã si sã apere interesele cetãtenilor sãi; sã laude virtutile si sã critice viciile; sã definescã Binele si Rãul ca sã-l promoveze pe primul; sã pedepseascã toate crimele impotriva sigurantei publice si bunãstãrii si sã indeplinescã un numãr limitat de functii sociale care nu pot fi lãsate, in mod normal, unei singure persoane ori unor intreprinderi particulare.

          Enumerarea acestor conditii nu este limitatã sau atotcuprinzãtoare, dar, pe baza unor principii ca acestea, populatia ar trebui sã judece oricare sistem politic, economic sau social si pe conducãtorul ei.

          Trebuie precizat cã acesta trebuie sã fie programul politic al PNTCD-ului, ca o necesitate a schimbãrilor sociale si politice, pentru a supravietui ca natiune intr-o comunitate internationalã civilizatã.

          Omul trebuie sã aibã asigurate drepturile sale “naturale” in societatea umanã: un standard decent de viatã - care inseamnã mâncare, imbrãcãminte si casã - loc de muncã asigurat, fãrã teama cã poate fi dat afarã usor, conditii normale de lucru si timp liber care sã-i ofere comfort, educatia copiilor sãi, asigurãri sociale pentru intreaga familie impotriva eventualelor adversitãti ce se pot ivi in viatã.

          Acesta este crezul meu politic si moral pentru care eu, Lucian Orãsel, imi declar candidatura la presedentia Partidului National Tãrãnesc Crestin Democrat (PNTCD), pentru care am luptat, am suferit si am câstigat acest drept. La ora actualã mã consider printre putinii calificati care pot sã producã uniunea partidului, s-o proclame si s-o promoveze pe plan politic national. De asemenea cred cã toti liderii factiunilor care au divizat partidul ar trebui sã demisioneze si sã lase grupãrile sã se uneascã intr-un singur congres, fãrã influienta lor nefastã. Acest lucru ar arãta buna lor credintã in sprijinul unitãtii si numai in acest fel am putea organiza un singur Congres de Unificare a PNTCD, care sã fie prezentat justitiei pentru inregistrare.

          Organizarea mai multor congrese - este reteta (”premeditatã”) de distrugere sigurã a partidului.

          Votul uninominal este singura formã corectã de alegere a presedintelui si-a celorlalte pozitii de conducere. Votul uninominal -emulativ prin insãsi lansarea competitiei interne in partid - asigurã participarea mai multor candidati pe aceeasi functie si inlãturã acele prealabile dezbinatoare ”aranjamente”.

          Vechimea - de cel putin 4 ani in partid - este absolut obligatorie si reprezintã o garantie a insusirii principiilor PNTCD, a cunoasterii morale si-a dedicatiei candidatului pentru viitoarea functie de conducere in partid.

          Dimensiunea moralã oferitã de credinta in Dumnezeu ne dã autoritatea sã deosebim Binele si Rãul. Binele proclamã cã Dumnezeu a binecuvântat umanitatea cu anumite drepturi: ”dreptul la viatã, la integritate corporalã si la mijloacele necesare de existentã; dreptul de a ne indeplini vocatia pe drumul stabilit nouã, de cãtre divinitate; dreptul la asociere si dreptul de a poseda si a folosi proprietatea”.

          Toate acestea creeazã demnitatea umanã si caracterul national, la care suntem indreptãtiti de la Dumnezeu, deoarece Patria este familia cea mai mare, pe care Atotputernicul a creat-o pentru o natiune.         

          Cine si ce ne opreste acum sã-l dorim, sã-l cerem si sã-l avem, acest drept? Societatea românescã si partidul nostru poate rãspunde la aceastã intrebare complexã când va simti cu adevãrat cã trãieste intr-un stat democratic, pe care trebuie sã si-l creeze, unde prosperitatea economicã, administratia bazatã pe aplicarea corectã a legilor si spiritul civic duc implicit la respectarea drepturilor omului, la o viatã demnã si frumoasã.

          Uniti-vã in jurul meu si vom reusi impreunã!

          Dumnezeu imi este martor pentru buna mea credintã la aceastã candidaturã.

          Dr. Lucian Orãsel