A zis oarecînd Solomon: Femeie
bărbat cine a văzut? Dar
iată aici femei mai bărbaţi decît bărbaţii. Bărbaţii, ucenici ai lui Hristos,s-au ascuns de frica iudeilor. Petru
cel fierbinte şi tare în credinţă, de trei ori s-a lepădat de Domnul, pentru
care mai pe urmă s-a căit şia plîns cu
amar (Luca 22, 62). Iar
femeile care din fire sînt fricoase şi neputincioase şi care de multe ori se
înfrico-şează, chiar acolo unde nu este frică, aici, în slujba înmormîntării
Preasfîntului nostru Mîntuitor se arată mai tari şi mai bărbătoase decît
bărbaţii. Nu se tem de groaza iudeilor, de îndrăzneala ostaşilor nu se
înfricoşează, nici straja de la Mormîntul Domnului nu le tulbură inima.
Ilie, marele prooroc, cu rîvnă
dumnezeiască pornindu-se, pe Ahab l-a mustrat, iar voi pe cei ce străjuiau
Mormîntul Domnului i-aţi ruşinat. Ghedeon, învingînd cu trei sute de ostaşi
oarecînd, oastea cea numeroasă a Madianiţilor a sfărîmat-o (Judecători 7, 25).
Voi, însă, împreună cu drepţii bărbaţi, Iosif şi Nicodim, mai tari decît toate
întăriturile iudeilor şi ale lui Pilat v-aţi arătat şi slujitoare neînfricate
pînă la jertfă aţi fost, gata a sluji Celui ce a venit să slujească şi să-Şi
dea sufletul Său răscumpărare pentru tot neamul omenesc. Voi, o sfintelor
femei, împreună cu Preacurata Fecioara Maria, Maica Veşnicului nostru
Mîntuitor, cu mare rîvnă şi bărbăţie de suflet v-aţi îmbrăcat şi cea mai
timpurie slujbă către Mîntuitorul aţi arătat. De aceea mai înainte de Apostoli
v-aţi învrednicit a propovădui Învierea Domnului.
Iubiţi credincioşi,
Cine sînt acele sfinte femei mironosiţe,
adică purtătoare de mir, care au urmat lui Hristos împreună cu Apostolii şi
care s-au învrednicit să fie martore ale patimilor Domnului şi să-I ungă
sfîntul trup cu miresme, cît a stat în mormînt? Sfînta Evanghelie ne aminteşte
pe scurt numele şi faptele lor.
Cea dintîi şi cea mai plină de rîvnă şi
bărbăţie duhovnicească este Maria Magdalena, de loc din cetatea Magdala,
Galileea.
Alte sfinte mironosiţe sînt: Maria,
mama lui Iacob (Marcu 16,
1) şi a lui Iosi (Marcu
15, 47), adică vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa (Ioan 19, 25) şi
Salomea, mama fiilor lui Zevedei (Matei
27, 56; 28, 1; Marcu 16, 1; Luca 24, 10). Apoi Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui
Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau din avutul lor (Luca 8, 3). Printre mironosiţe sînt
numărate şi cele două surori ale lui Lazăr din Betania, Marta şi Maria, unde
găzduia adeseori Mîntuitorul cu Sfinţii Apostoli, în drum spre Ierusalim sau
Galileea.
Care erau virtuţile principale ale acestor
femei mironosiţe? Mai întîi credeau cu tărie că Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu, Mesia cel vestit de prooroci, Care a venit pe pămînt să mîntuiască
neamul omenesc. Apoi, duceau o viaţă curată, sfîntă, de rugăciune şi post, de
înfrînare şi milostenie, trăiau în iubire sfîntă unele cu altele şi cu avutul
lor ospătau şi odihneau cu dragoste în casele lor pe Iisus şi pe sfinţii Săi
ucenici.
Dar credinţa şi rîvna sfintelor femei
mironosiţe nu se oprea numai aici. Ele nu numai că Îl primeau pe Domnul în
casele lor unde Îi spălau picioarele, Îi slujeau la masă şi Îl odihneau, ci,
mai mult, mergeau cu rîvnă după Hristos, erau martore ale minunilor Lui şi
mărturiseau cu îndrăzneală că El este Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii.
Cea mai mare bărbăţie au dovedit-o însă
femeile mironosiţe în vremea patimilor Domnului. După ce ucenicii de frică L-au
părăsit şi Petru s-a lepădat de Hristos, singurele care Îl urmau de
departe, erau sfintele femei mironosiţe, în frunte cu Maica Domnului,
Maria Magdalena, alături de Apostolul dragostei Ioan. Căci dragostea
dumnezeiască nu se poate părăsi niciodată.
Curajul şi bărbăţia sufletului s-au văzut
la femeile mironosiţe şi pe drumul Crucii spre Golgota. Ele, singure cu Sfîntul
Ioan, Îl petreceau pe Domnul la răstignire, fiind martore ale patimilor Lui.
Ele singure se rugau pentru El cu lacrimi şi suspine adînci, încît Mîntuitorul,
milostivindu-se spre ele, le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu mă plîngeţi pe
Mine, ci plîngeţi-vă pe voi şi pe copiii voştrii… Căci dacă fac acestea cu
pomul verde, cu cel uscat ce va fi? (Luca
23, 28; 31).
Pe Golgota sfintele femei mironosiţe,
împreună cu apostolul nemuritoarei iubiri, erau, de asemenea, singurii martori
ai răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. Ele L-au văzut însîngerat şi căzut
sub cruce. Ele L-au văzut dezbrăcat de cămaşă şi întins pe cruce. Ele au văzut
loviturile cuielor în mîinile şi picioarele Domnului şi au leşinat de durere
sub cruce. Ele au auzit cuvintele de hulă ale iudeilor, mărturisirea de
pocăinţă a tîlharilor şi rugăciunea zdrobitoare a Mîntuitorului: Eli,
Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit? (Matei 27, 46).
Femeile mironosiţe au văzut întunecarea
soarelui, întristarea cerului, învierea morţilor din morminte şi au auzit
rugăciunea de iertare a Fiului lui Dumnezeu pentru iudeii ucigaşi: Părinte,
iartă-le lor, că nu ştiu ce fac! (Luca
23, 34). Tot ele, aceste femei mai bărbătoase decît apostolii, mai pline de
rîvnă decît ucenicii, au văzut aruncîndu-se sorţi pentru cămaşa lui Hristos,
făcută de mîinile Maicii Domnului, şi au auzit cuvîntul Lui cel mai de pe urmă: Părinte,
în mîinile Tale încredinţez Duhul Meu! (Luca
23, 46).
Iată cît de mare era rîvna, tăria
credinţei, şi bărbăţia sufletului sfintelor femei mironosiţe! Nu se temeau de
ostaşii romani atît de sîngeroşi. Nu se înfricoşau de furia iudeilor de
Dumnezeu netemători, nici nu se înspăimîntau cu totul de moartea Domnului pe
cruce, ca cei ce nu au nădejde!
Însă bărbăţia sfintelor femei mironosiţe
nu s-a terminat pe Golgota. Ele au fost de faţă şi vineri seara, la coborîrea
Domnului de pe cruce şi, împreună cu Iosif din Arimateea, au cumpărat giulgiu
şi miresme, au uns trupul Lui cu miresme, L-au înfăşurat în giulgiu, L-au pus
în mormînt şi au prăvălit o piatră la uşa mormîntului. Iar
Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, adică
Maica Domnului, priveau
unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sîmbetei, Maria
Magdalena, Maria, mama lui Iacob, adică
sora Maicii Domnului, şi
Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă.
Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămînii – adică
Duminica – pe cînd
răsărea soarele, au venit la mormînt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli
nouă piatra de la uşa mormîntului? Dar ridicîndu-şi ochii au văzut că piatra
fusese răsturnată, căci era foarte mare. Şi intrînd în mormînt au văzut un
tînăr şezînd în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmînt alb, şi s-au spăimîntat.
Iar el le-a zis: Nu vă înspăimîntaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul Cel
răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-a pus. Dar mergeţi şi
spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de
voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus.
Şi ieşind, au fugit de la mormînt, că erau cuprinse de frică şi de
uimire şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. Şi înviind dimineaţa, în
ziua cea dintîi a săptămînii (Duminică), El S-a
arătat întîi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Aceea, mergînd, a
vestit pe cei ce fuseseră cu El, adică
pe Apostoli, care se
tînguiau şi plîngeau (Marcu
15, 46-47; 16, 1-10).
Vedeţi rîvna mironosiţelor? Bărbăţia şi
tăria credinţei lor în Fiul lui Dumnezeu? Vedeţi bărbăţia acestor sfinte femei?
Ucenicii stăteau ascunşi şi încuiaţi într-o încăpere de
frica iudeilor, iar ele cumpărau giulgiu şi miresme să ungă trupul lui
Iisus. Ucenicii plîngeau şi se tînguiau de moartea Domnului, iar ele alergau
în zori de zi pe Golgota să vadă mormîntul. Ei aşteptau cu spaimă veşti de la
Golgota, iar ele intrînd în mormînt, au primit vestea, de la arhanghelul
Gavriil, că a înviat Domnul, spunîndu-le: Nu mai plîngeţi! Apoi, la porunca lui, s-au întors
fugind, şi au spus apostolilor că Hristos a înviat, nu mai este în mormînt!
Iată cîtă bărbăţie şi credinţă, cîtă tărie
şi îndrăzneală la aceste femei. Bărbaţii stau ascunşi şi ele aleargă la
mormînt, intră înăuntru, aduc miresme, se întăresc una pe alta, vorbesc cu
îngerii, privesc cele dintîi mormîntul gol de Viaţă şi văd giulgiurile aşezate
alături. Nu se tem de întunericul nopţii, nici de ostaşii care străjuiau
mormîntul, nici de moarte, nici de îngeri, de nimic. Dorul lor era unul singur:
să-L vadă pe Iisus, să ungă şi să sărute sfîntul Lui trup. Femeile mironosiţe
sînt cele dintîi, şi cele mai vrednice martore ale răstignirii, morţii,
îngropării şi învierii Domnului. Ele sînt primele care vestesc apostolilor şi
lumii întregi că a înviat Hristos, că moartea, diavolul şi iadul au fost
biruite şi raiul s-a deschis.
Unde mai sînt acum femei creştine,
iubitoare de Hristos, tari în credinţă şi în fapte bune, ca femeile mironosiţe
din Sfînta Evanghelie? Şi totuşi numărul sfintelor femei în Biserica creştină
s-a înmulţit, întrecînd uneori pe cel al bărbaţilor.
Să ne gîndim la numărul mare al sfintelor
muceniţe, precum: Tecla, cea întocmai cu Apostolii, Varvara, care a fost ucisă
pentru Hristos de tatăl ei; Ecaterina, Irina, Maria, Sofia cu cele trei fiice
ale ei, Fevronia, Tatiana sau Filoteia de la Argeş. Mare este şi numărul
cuvioaselor care s-au nevoit prin mănăstiri şi pustietăţi, şi au ajuns vase ale
Sfîntului Duh şi făcătoare de minuni. Dintre acestea amintim doar cîteva,
precum: Maria Egipteanca, Eufrosina, Xenia, Pelaghia, Melania, ca şi Cuvioasele
Parascheva de la Iaşi, Teodora de la Sihla şi multe altele.
Toate aceste cuvioase sînt mirese ale lui
Hristos, ucenice ale sfintelor mironosiţe şi rugătoare ale Bisericii pentru noi
toţi.
Iubiţi credincioşi,
Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele
sînt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului,
candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele
Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decît bărbaţii, flacăra credinţei şi
tradiţiile străbune, focul sfînt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre.
Femeile credincioase sînt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi
ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sînt întîi la biserică,
întîi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune,
la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a
credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în
societate.
De astfel de mame bune au nevoie astăzi
familiile noastre. De astfel de fiice evlavioase are nevoie Biserica lui
Hristos. De astfel de femei cinstite şi model în toate are atîta nevoie astăzi
societatea în care trăim. Sînt destule mame care nu vor să nască copii, nici să
le dea o educaţie creştină bună. Sînt atîtea mame care îşi ucid majoritatea
copiilor, iar puţinii pe care îi nasc, nu-i cresc în frica lui Dumnezeu sau îi
lasă de capul lor şi ajung să fie o povară pentru familie şi o ruşine pentru
societate.
Mamelor, sînteţi mironosiţele de azi ale
Bisericii lui Hristos. Aduceţi Domnului, nu miresme de mult preţ, ci credinţa
voastră curată şi copii buni, bine educaţi şi credincioşi. Vorbiţi-le mai mult
de Dumnezeu, de sfinţi, de Biserică şi de înaintaşi. Nu-i smintiţi cu nimic şi
daţi-le să citească cărţi bune, cît mai mult. Dumneavoastră puteţi contribui
cît mai mult la înnoirea duhovnicească a lumii, a Bisericii, a societăţii.
Adăugaţi untdelemn sfînt în sufletele copiilor dumneavoastră. Dintre ei, vor
ieşi mîine suflete mari, oameni buni, preoţi credincioşi, dascăli luminaţi,
creştini model. Viitorul familiei, al copiilor, al Bisericii depinde cel mai
mult de dumneavoastră. Să fiţi la datorie ca şi mamele noastre. Gîndiţi-vă ce
mame sfinte am avut!
Tinere fecioare, păstraţi neîntinată
pentru Domnul cinstea şi buna voastră credinţă pînă veţi dobîndi şi voi
calitatea de mame în societate şi în Biserică. La fel şi dumneavoastră
văduvelor şi bătrînelor mame, supravegheaţi pe cele tinere, pe copii, pe cei
din jur. Nu tăceţi. Mamele tinere au nevoie de exemplul şi de jertfa voastră,
tinerele fecioare au nevoie de sfatul vostru, iar copiii şi nepoţii, de
rugăciunile, de lacrimile şi mustrarea voastră.
Începeţi toate cu Dumnezeu, cu rugăciunea,
cu spovedania regulată şi cu mai multă smerenie şi răbdare. Mai multe mame
bune, mai multe văduve şi fecioare cinstite şi credincioase, înseamnă pentru
ziua de mîine, mai mulţi copii în case, mai mulţi credincioşi la biserici, mai
multă pace în familie, mai puţine beţii, divorţuri şi avorturi în lume, mai
puţine boli şi lacrimi pe pămînt şi mai multe suflete în Rai! Amin.
Hristos a înviat !
Părintele Ilie Cleopa
