Bucurati-vã!
Hristos a Înviat !
15 aprilie
2012,
Galati
Ioan Furtunã
http://www.youtube.com/watch?v=S_n1WLveMwM&feature=related
Nu-i singur Iuda vinovat…
de
Costache Ioanid
Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dãdu.
Nici marii preoti, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagã prin pãcat...
Si eu, si tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
Nici biciul, când Iisus cãzu.
Si dacã crucea grea era,
Povara noastrã-i si mai grea!
Si eu, si tu...
Nu patru cuie L-au strãpuns,
Când El pe cruce se-asternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
Cu mii de patimi L-am strãpuns!
Si eu, si tu...
Nu doar batrânii cãrturari,
Nu doar mai marii preoti, nu!
Si noi am râs cu ochi murdari,
Si noi suntem cei doi tâlhari!
Si eu, si tu...
Si nu ostasilor prin sorti
Cãmasa albã si-o dãdu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porti!
Si, fãrã ea, toti suntem morti!
Si eu, si tu...
Nu doar în stânci, sub lilieci,
Nu doar sub lespede zãcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
Sub piatra unor forme reci,
Si eu, si tu...
Si-acum Iisus cel condamnat
Azi El te-ntreabã: "Da sau nu?
Esti tu sau nu esti vinovat?"
Eu am spus da! Si-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...
Isus în celulă
de Radu Gyr
de Radu Gyr
Azi noapte Isus mi-a
intrat in celula.
O, ce trist si ce’nalt părea Crist!
Luna venea după El, in celulă
şi-L, făcea mai înalt si mai trist.
O, ce trist si ce’nalt părea Crist!
Luna venea după El, in celulă
şi-L, făcea mai înalt si mai trist.
Mâinile Lui, păreau
crini pe morminte,
ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub
pătura sură:
- De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
si mi-a făcut semn ca sa tac.
- De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
si mi-a făcut semn ca sa tac.
S’a aşezat lângă mine
pe rogojina:
- Pune-Mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină
parca purtase lanţuri cândva.
- Pune-Mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină
parca purtase lanţuri cândva.
Oftând şi-a întins
truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina dar zăbrelele groase,
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina dar zăbrelele groase,
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
Părea celula munte,
părea Căpăţâna
şi mişunau păduchi şi guzgani.
Am simţit cum îmi cade capul pe mână
şi-am adormit o mie de ani…
şi mişunau păduchi şi guzgani.
Am simţit cum îmi cade capul pe mână
şi-am adormit o mie de ani…
Când m’am deşteptat
din afundă genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celulă şi era luna,
numai Isus nu era nicăiri…
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celulă şi era luna,
numai Isus nu era nicăiri…
Am întins braţele,
nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuţite-n unghere,
cu suliţa lor m-au străpuns…
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuţite-n unghere,
cu suliţa lor m-au străpuns…
- Unde eşti Doamne? Am
urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui…
M-am pipăit… şi pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
Din lună venea fum de căţui…
M-am pipăit… şi pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu