CARACTERELE... ÎN PNTCD!

        CARACTERELE... ÎN PNTCD!

 PAVELESCU, CIORBEA, MOIESCU...

Victor Ciorbea despre Aurelian Pavelescu

"Principalul gropar al partidului",
un "comunistoid, paranoic si nerusinat":
Victor Ciorbea

          Un individ pentru care onoarea este o notiune abstractã dupa ce a folosit santajul, minciuna si dezinformarea vine si trâmbiteazã un succes vãzut doar de el acolo unde toatã lumea constatã esecul. Asociind în mod dezonorant numele partidului de o formatiune politicã care se îndreaptã vertiginos spre dezastru-PDL, Aurelian Pavelescu se laudã ca gãina din poveste. Margica locurilor de consiler obtinute trebuie asociatã însã cu imensa lehamite pe care a generat-o în rândurile militantilor si simpatizantilor PNTCD obligati sã suporte umilinta pozitiei de detergent si de girant al coruptilor, infatuatilor si incompetentilor.

          În curând asteptãm ca justitia sã dea un verdict ce va consfinti vointa marii majoritãti a membrilor nostri. Toti cei care sunt în acest moment reprezentanti ai PNTCD în comunitãtile locale si judetene vor beneficia de sprijinul nostru pentru a promova valorile si a respecta principiile noastre. Întelegem motivele pentru care au fost nevoiti sã accepte o pozitie incomodã si îi asigurãm cã presiunile si santajele la care au fost supusi vor deveni istorie.

          Îi asigur pe toti tãrãnistii cã alegerile parlamentare ne vor gãsi într-o pozitie demnã, alãturi de partenerii din USL, în lupta pentru interesul social si national care a definit PNTCD-ul întotdeauna!

                          Presedinte PNTCD

 15 iunie 2012        Victor Ciorbea

Aurelian Pavelescu despre Victor Ciorbea

"Un individ pentru care onoarea este o notiune abstractã":
Aurelian Pavelescu

          Ciorbea a mai lansat un atac murdar la adresa PNTCD, tipic securistic, calomnii si minciuni, în slujba stãpânilor lui: Dan Voiculescu, Victor Ponta si Crin Antonescu.

          Sunt dator sã fac, în câteva rânduri, profilul acestui comunistoid, paranoic si nerusinat. Principalul gropar al partidului este chiar Victor Ciorbea. Voi arãta faptele lui, iar nu simple opinii. În 1990 îl gãsim pe listele PSM, partidul comunist al lui Ilie Verdet. Imediat devine seful sindicatelor din România, din calitatea de procuror comunist: face praf, împreunã cu Mitrea si altii un patrimoniu de 3 miliarde de dolari, pentru care este cercetat penal în 2011, când se constatã însã prescrierea. Alungat din sindicate, apare in 1996 direct în PNTCD, candidat la Primãria Bucuresti, unde câstigã pe valul popular, motivatia lui Emil  Constantinescu fiind aceea cã era popular ca sindicalist. Imediat ajunge Prim-ministru, în urma interventiei brutale a aceluiasi Emil Constantinescu, care dorea astfel sã-l elimine din joc pe Radu Vasile, care nu i-ar fi ascultat ordinele de la Cotroceni, fiind liderul natural al partidului.

          Dupã o guvernare dezastruoasã, care a pecetluit soarta partidului, în 1998 este demis din functie: nu avea nici o calificare pentru pentru o asemenea functie. Imediat, în 1999, rupe partidul si înfiinteazã ANCD, intrând în opozitie fatã de PNTCD aflat la guvernare alãturi de RRM si PDSR. În 2000 refuzã intrarea în PNTCD si-l obligã pe Ion Diaconescu sã realizeze Conventia Democraticã 2000, ridicandu-se astfel pragul electoral la 10%. Alianta obtine aproape 7%, dar nu  intrã în parlament din cauza pragului, responsabil Victor Ciorbea: condamnã astfel partidul la disparitie de pe scena politicã. În 2001, fãrã rusine, cerseste revenirea în partid, fiind cooptat în conducerea Andrei Marga; imediat dupã congres îl trãdeazã pe Marga. Are loc un diferend cu Vasile Lupu în justitie. Lupu castigã procesul în fond. Ciorbea, asa cum el însusi a recunoscut în repetate randuri în forurile oficiale ale partidului (incredibil, dar adevarat, chiar în prezenta mea!), face trafic de influentã via Silvio Berlusconi, la Adrian Nastase, care îi  aranjeaza procesul la Curtea de Apel Bucuresti: preia, la comanda lui A. Nastase, partidul în 2001, ca presedinte. Într-o singurã zi, demite 28 de organizatii judetene, distrugând partidul. In 2004, lãsând o gaurã de 10 miliarde de lei în conturi, demisioneazã din partid.

          Revine în 2011, cu pretentia de a prelua, din nou, partidul, împotriva vointei filialelor si membrilor, încurajat de R. Sarbu si alte persoane din afara partidului: se fabricã stampile false, se aduc persoane din afara cadrului statutar... Intrã, la alegerile locale din 2012 în campanie împotriva PNTCD, negociindu-si un colegiu pentru toamnã pe listele comunistilor. Tot acest traseu indicã, fãrã dubiu, cã              Victor Ciorbea, procuror comunist, este legat ombilical de distrugerea partidului, întorcându-se azi la cei pe care i-a slujit toatã viata.

          Fiti vigilenti, va urma o perioadã de calomnii infernale ale acestui persoanj dement! PNTCD, curãtat de aceste figuri sinistre, dupã eforturi uriase, va reveni.

                              Presedinte PNTCD

17 iunie 2012,       Aurelian Pavelescu

Aurelian Pavelescu cãtre Eugen Moiescu:

Aurelian Pavelescu: 

“apv-istul ceausist” Eugen Moiescu

          D-le Moiescu, nu doresc un dialog, pentru cã nu am ce sã dialoghez cu d-ta. Pentru cei care vor clarificãri însã, vã spun urmãtoarele: l-ati pãcãlit pe Milut în 2009, spunându-i cã-i aduceti la europarlamentare electoratul catolic, greco-catolic si neoprotestant, apreciat de dvs. si prietenul Bouleanu la 6%, si bani de campanie. Pentru asta, Milut v-a pus pe pozitia 2. S-a dovedit cã nu ati adus nimic, fiind un sarlatan. Ati aruncat o poveste cã ati fi adus 100 mii dolari, cash, dar Milut v-a cerut sã-i depuneti în contul partidului, potrivit legii. Banii nu au intrat în cont, ceea ce indicã sau cã nu au existat, sau cã sunteti un infractor. Dupã europarlamentare, ati dispãrut complet. Mi-ati fost recomandat de Iane si ati promis în fata BNC cã veti sponsoriza partidul, dacã vã voi pune pe motiune. Am fãcut gestul, dupã care nu ati mai rãspuns la telefon si nu ati dat nici un ban, ca un sarlatan penibil. Ati revenit în ianuarie 2011, la Congres, fiind înteles cu Sârbu, Nãsui, Grigoriu etc., pentru a face un puci în partid. Si atunci ati promis unei pãrti  din BNC cã veniti cu cel putin 2 milioane de dolari în partid, promisiune fãcutã la Oltenita, unde a fost o mare întâlnire. La scurt timp, toti cei care v-au urmat, Milescu, Popa, Bejan, Chesoi, Verses etc. v-au pãrãsit, acuzându-vã cã sunteti un sarlatan: nu puteati plãti nici mãcar apa mineralã, iar la Bucuresti vã cazati în hoteluri de 2 stele si vã imbrãcati de la second-hand. Ati trimis sã mã ameninte cu moartea un interlop din Constanta, dacã nu vã dau partidul: acesta este vicepresedinte PNTCD pe motiunea dvs (ultimul pe listã), un om care nu are de a face cu partidul. Mi-ati solicitat sã strângeti bani din America în numele partidului, de la biserici, spunându-mi cã o parte vreti sã-i opriti dvs., ceea ce nu am acceptat. Când BNC a hotãrât vânzarea spatiului din Clemenceau (vot unanim, a votat si Vasile Lupu si ceilalti), banii urmând sã fie folositi pentru cumpãrarea sediului central si încã a 14 sedii din teritoriu, m-ati sunat cã aveti un cumpãrãtor, dar vreti comision: am refuzat. A propos de Clemenceau, vânzarea imobilului era cea mai bunã solutie, am fi mãrit patrimoniul partidului de 20 de ori, deoarece puteam cumpãra sediile la preturi preferentiale. Ca exemplu, sediul central ar costa aproximativ 150.000 euro, fatã de 7 milioane cât este evaluat pe piatã, iar sedii în judete, evaluate la 5000 -7000 euro pentru partid, la pretul pietei sunt  evaluate la 150.000 - 200.000 euro. Practic, partidul s-ar fi putut autofinanta prin aceste cumpãrãri pe partid. Mai mult, îi informez pe cei interesati cã imobilul din Clemenceau, care se aflã pur si simplu în ruinã, plãteste un impozit de 160 milioane de lei vechi pe an, iar acum datoria cãtre finante este de 500 milioane. Vã rog pe toti cei care doriti sã aduceti bani la partid pentru plata impozitului, în caz contrar, probabil, finantele îl vor scoate la licitatie în curând: d-le Grigoriu, R. Sârbu, Ciorbea, Moiescu etc., vã rog sã cotizati pentru acest spatiu, sau sunteti numai niste ipocriti nenorociti? D-le Moiescu, ati rãmas total singur, toti cei care au mers la început în aventura cu dvs. v-au pãrãsit, ca pe un tepar, iar acum, împreunã cu Bouleanu, un tip obraznic si perfid, a folositit internetul pt. a induce în eroare pe cei pe care nu ati reusit sã-i pãcãliti încã: nu aveti nici o treabã cu PNTCD, ci sunteti niste sarlatani, rãmasi fãrã bani în America, lipsiti de scrupule. Dupã ce ati trimis la mine acel cutitar, sã mã ameninte cu moartea, v-am transmis cã nu veti fi niciodatã presedintele PNTCD... Mai mult, cele spuse de mine aici, trebuie cunoscute. Mergeti si vã cumpãrati haine de milionar si la hoteluri mãcar de 3 stele, dar lãsati PNTCD. Le-ati spus unora cã sunteti, de fapt, trimisul lui Nãsui, pentru a deveni credibil, care mi-a spus cã mintiti. Eu cred totusi cã el v-a finantat hotelul de 2 stele... A propos, discursul de la Sighet de acum 2 ani a fost scris de Bouleanu, iar dvs. aveati probleme de citit în limba românã... Profesia de apv-ist ceausist nu vã recomandã nici pentru simplu membru la PNTCD. Fatã de toti cei care vor citi cele de mai sus îmi cer scuze cã am avut încredere în acest individ gregar si am pus în pericol partidul.

Aurelian Pavelescu: 

          D-le Moiescu, ramaneti în America, nu puteti face bani de pe urma PNTCD! Mai trimiteti cutitari sã mã ameninte, asa "cu frica de Dumnezeu" (mi-a spus vicepresedintele tãu cã "iti bag douã cutite în spate, dacã nu-i dai partidul lui Moiescu"). Limbajul ãsta de lemn pe care îl folositi pe forum trãdeazã lipsa de educatie si impostura. Esti un biet militian ceausist, sarlatan de profesie. Îti amintesti cum ai insistat sã vin în America sã-mi dai bani sau sã-ti cer altceva? Esti penibil d-le. Îti voi rãspunde tot timpul de acum înainte, pentru cã te-ai folosit de naivitatea oamenilor si o faci si acum.

                              Presedinte PNTCD

18 iunie 2012,       Aurelian Pavelescu

APEL Catre toti membrii si simpatizantii Partidului National Taranesc Crestin Democrat

Presedintele PNTCD Bucuresti 

Ioan Oprean

APEL
Catre toti membrii si simpatizantii Partidului National Taranesc Crestin Democrat

          Luand act de situatia disperata in care a ajuns Partidul National Taranesc Crestin Democrat in ultimii ani, situatie ce a culminat cu infrangerea umilitoare din alegerile locale desfasurate in data de 10 iunie 2012, alegeri in care s-au obtinut mai putin de 0,5% din voturile valabil exprimate din toata tara, Conducerea legala si statutara a Organizatiei Bucuresti a PNTCD, reprezentata de Presedinte Ioan Oprean, face un apel catre toti membrii si simpatizantii din teritoriu sa sprijine coagularea organizatiilor de partid in jurul unor lideri adevarati, acceptati de taranisti si nu impusi de vreun aventurier efemer. 
          Avand in vedere ca situatia actuala este mult mai grava decat esecul de la alegerile parlamentare din 2000, daca nu chiar la fel de grava ca cea in 1947, care a dus la desfiintarea partidului de catre ciuma comunista, consideram ca este nevoie de o mobilizare serioasa din partea tuturor celor care mai cred in acest partid, in istoria si in viitorul lui si a celor care cred ca sacrificiile national-taranistilor de atatea decenii nu trebuie sa fi fost degeaba. 
          Propunem, in acest scop, ca prima masura, organizarea urgenta in Capitala tarii a unei intruniri a membrilor si simpatizantilor ce doresc sa se implice in salvarea partidului in vederea constituirii unui Consiliu de Conducere Interimara care sa coordoneze activitatea partidului pana la organizarea urmatorului Congres. 

          Presedinte PNTCD Bucuresti
                      Ioan Oprean

PROMOVAREA ESECULUI ÎN PNTCD

          Încã de la constituirea sa, în 1990, Partidul National Tãrãnesc Crestin Democrat a dovedit o totalã lipsã de promovare a elitelor politice anticomuniste în conducerea organizatiilor sale locale si în cea centralã a partidului. Dimpotrivã, a fost o vânãtoare de depistare si marginalizare, de umilire si denigrare a national-tãrãnistilor care întelegeau sã se comporte si sã actioneze politic pe linia traditiei anticomuniste, atât de pregnant manifestatã de Ion Mihalache si Iuliu Maniu si plãtitã cu sacrificiul vietii lor. Totodatã, au fost promovati în conducerea organizatiilor partidului si în cea nationalã indivizi ce probau o atitudine antitãrãnistã, atât prin antecedentele lor politice cât si prin lipsa lor de caracter si tarele specifice oamenilor obsedati de putere si de satisfacerea unor mofturi ce-si gãsesc motivatia în lipsa de educatie si în originea lor socialã. Aceastã linie politicã, adoptatã de PNTCD, i-a fost fatalã. Astãzi putem vedea si simti dureros rezultatul acestui mod de-a face politicã national-tãrãnistã.

          Cu toate acestea, foarte multi dintre cei care au un carnet de membru al PNTCD fac declaratii de dragoste fatã de partid si deplâng starea în care a ajuns PNTCD dar, în momentul când li se cere sã arate cauzele care au determinat decãderea partidului, acestia se fac cã nu aud. Desigur, aceastã atitudine îsi are o explicatie si în legãturã cu ceea ce am scris mai sus, majoritatea acestora fiind ei însisi vinovati de dezastrul din PNTCD. Niciodatã, în PNTCD nu avut loc o verificare politicã a membrilor sãi, niciodatã de la înfiintarea sa nu a functionat o comisie de arbitraj si sanctionare a celor care se fac vinovati de dezastrul din PNTCD. Nicodatã, la niciun congres al partidului, nu s-a analizat activitatea sefilor PNTCD si, ca urmare, nu s-au elaborat si aplicat niciun fel de mãsuri de eradicare a incompetentei si actelor de trãdare ce s-au tinut lant în partid.

          În astfel de împrejurãri, esecurile au fost declarate "succesuri" iar cei responsabili de aceste esecuri au fost promovati, tocmai, pentru a se asigura - în continuare - starea de decadentã din PNTCD si pentru a  fi garantatã  perpetuarea partidelor FSN-iste la conducerea si stãpânirea României. Prezenta unor membri ai PNTCD în Parlamentul României a demonstrat lipsa de interes si de curaj în promovarea unei linii politice autentic tãrãniste, asa cum fãceau pe vremuri Dobrescu-Arges, Mihalache si Maniu. Dacã vom cãuta cuvântari, în acest sens, ale parlamentarilor PNTCD, începând cu senatorul Corneliu Coposu si cu Ioan Ratiu si încheind cu achizitiile de ultimã orã ca Boiangiu, Pavelescu si Irimescu, nu vom gãsi nimic. Alãturi de cei peste 100 de membri ai PNTCD ce-au trecut prin  Parlamentul Romãniei, niciunul, de pe pozitia oficialã ce-o avea, nu a înfierat teroarea comunistã, mai sofisticatã dar si mai eficienta dupã mazilirea lui Nicolae Ceausescu. Culmea ridicolului este cã unii s-au supãrat foc atunci când comunismul a fost condamnat chiar si de unii dintre membrii PCR sau urmasii acestora, ceea ce le ridica extraordinar mingea(polticã) la fileu în meciul politic în care se juca existenta natiunii noastre, ocazie cu care s-au dovedit incapabili s-o fructifice sau nu li s-a dat voie s-o facã si s-au supus "reconcilierii" ce le-o bãgaserã-n cap comunistii.

          Revenind la titlul prezentei interventii, si aflându-ne în fata scrutinului pentru alegerile în administratia localã, vom constata cã PNTCD nu mai reprezintã o fortã politicã de care sã se teamã dusmanii României, cã interesul pentru functiie publice în plan local nu mai are culoare politicã iar multi dintre candidatii ce provin din PNTCD nu vin cu o carte de vizitã care sã le ateste succese în ativitatea administrativã sau politicã de pe pozitii tãrãniste, ba dimpotrivã, din lipsa de vigoare politicã si de personalitate, merg pe liste comune cu adversarii si dusmanii politici ai PNTCD.

          Toate cele mai sus însirate, ca refelex ale crudei realitãti politice din PNTCD, ar trebui sã mobilizeze pe acei membri ai partidului care într-adevãr nu vor ca partidul sã moarã si în lunile care urmeazã sã stopeze promovarea în continuare a esecului în PNTCD. Persoanele care se fac vinovate de acest esec sã fie oprite de a mai ocupa functii de conducere în PNTCD. Aceasta interdictie se va fundamenta pe analiza activitãtii lor în partid. Analiza o vor face cei carora nu li se poate imputa nimic referitor la dezastrul din PNTCD si nu de cãtre cei vinovati sau laudãtorii acestora. În felul acesta, celor vinovati  le va pieri pofta de functii de conducere în PNTCD  si nu va mai fi promovat esecul ca principal criteriu pentru accederea la aceste functii. Se va reteza orice pârghie de dirijare a PNTCD prin acesti indivizi folositi drept cozi de topor de cãtre dusmanii natiunii noastre. 

          Aurel Teodorescu

          Pitesti, 09 iunie 2012  

ION RAŢIU – 95 DE ANI DE LA NAŞTERE

Ion Raţiu – 95 de ani de la naştere

”Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.”

                              Ion Rațiu

”Cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut!”

          Născut la 6 iunie 1917 la Turda, Ion Rațiu ar fi împlinit în acest an 95 de ani. Acesta provine dintr-o veche familie transilvană, care a dat mai multe generații de luptători pentru cauza națională a românilor. A urmat școala în Turda și Cluj, în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea din Cluj, iar în 1943 a obținut o diplomă în economie la Universitatea Cambridge. Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat și finanțat Fundația Rațiu şi Uniunea Mondială a Românilor Liberi. Totodată. în cei 50 de ani de exil, nerenunțând la cetățenia română, indiferent de calitatea deținută (gazetar, om de afaceri, om politic etc.) a rămas un fidel apărător al valorilor autentice românești și un militant neobosit în vederea democratizării vieții politice din țara noastră.

          După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României în 1990 şi a obținut 4,29 % din voturi. După un îndelungat exil în decursul căruia a acumulat o experiență politică impresionantă, acesta a venit acasă dorind să pună aceste calități în serviciul neamului său. Din păcate, după 5 decenii de teroare şi îndoctrinare bolșevică, prea puțini români i-au înțeles mesajul. Totuşi, a reuşit să devină membru al Parlamentului, fiind ales deputat de Cluj la alegerile din 1990 şi 1992, respectiv de Arad în 1996. Ion Rațiu a murit pe data de 17 ianuarie 2000 la Londra, iar conform dorinței sale, a fost înmormântat în orașul natal, Turda.

           Ion Rațiu va rămâne un nume de referință, iar despre dânsul s-a spus că este cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut. Activitatea și mesajul său sunt continuate, în serviciul națiunii române, de către fiii acestuia prin intermediul fundației care îi poartă numele.

           PS. Profit de acest prilej, pentru a le transmite viitoarelor autorităţi locale, propunerea realizării unor busturi în memoria unor personalităţi clujene precum Ion Raţiu, Corneliu Coposu, Iuliu Maniu sau Iuliu Hossu.

RUSALIILE - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH - CINZECIMEA

Duminica a opta după Paşti

Duminica Cincizecimii sau Rusaliile

Scris de : Diacon Bogdan GOREŢCHI                                                         2012-06-02 09:03

          Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica Mare, este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, eveniment ce incheie descoperirea fata de lume si de creatie a lui Dumnezeu, Cel in Treime. Potrivit scrierilorNoului Testament acest eveniment a avut loc in ziua Rusaliilor evreiesti, la 50 de zile de la invierea lui Iisus din Nazaret. De aceea sarbatoarea crestina mai poarta denumirea de Cinzecime.

          Ziua Rusaliilor – sarbatoare mare in calendarul iudaic, cu traditii adanci in viata spirituala a iudeilor din Palestina si a celor imprastiati in intreg Imperiu roman. Iudeii si cei de alt neam care acceptasera Legea mozaica veneau in pelerinaj la Cetatea Ierusalimului. La aceeasi data a sarbatorii Cincizecimii la iudei, se oficia si in lumea pagana sarbatoarea trandafirilor - sarbatoare preluata din mitologia romana – Rosalia. Sarbatoarea Trandafirilor, era o zi inchinata cultului mortilor, se aduceau ofrande: alimente si trandafiri pentru imbunarea sufletelor celor disparuti.

          Din punct de vedere bisericesc, aceasta sarbatoare este considerata ca fiind sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, pentru ca in aceeasi zi, in urma cuvântarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism circa 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu.

          Conform Sfintei Scripturi si invataturii cuprinse in Sfinta Traditie, in aceasta zi, Duhul Sfint, Una din Persoanele Sfintei Treimi, s-a pogorit asupra Sfintilor Apostoli, dandu-le darurile spirituale necesare propovaduirii Evangheliei in toate colturile lumii.   Astfel, pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea (Rusaliile) este actul de trecere a lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Duhul Sfant coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in mod distinct ( Fapte2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38), dand nastere Bisericii. Biserica cuprinde pe toti cei incorporati in Hristos prin botez, mirungere si euharistie, pe cei care cred si marturisesc ceea ce crede si marturiseste Biserica.

          Sarbatoarea Rusaliilor este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare. Despre ea amintesc si Sfantul Apostol Pavel (1 Cor. XVI, 8 ) si Sf. Luca (Fapte XX, 16). Este amintita si in Constitutiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberati de muncile obisnuite. Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (care opreste ingenuncherea in ziua Rusaliilor). Sf. Epifanie, ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim. Pana catre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V Cincizecimea era o dubla sarbatoare: a Inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh, asa cum o descrie, de altfel, inca din prima jumatate a secolului IV, Eusebiu al Cezareei. Dar, precum am aratat la sarbatoarea Inaltarii, aceasta a fost fixata, de pe la 400 inainte, in ziua a 40-a dupa Pasti, cum este pana astazi, Cincizecimea fiind numai sarbatoarea Sfantului Duh.

          In timpul privegherii din ajun, se făcea odinioara botezul catehumenilor (Catehumenatul era pregatirea pe care o primeau inainte de botez cei care doreau sa imbratiseze crestinismul). Ca si la Pasti, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei, asa cum se face pana azi, obicei mostenit de la evrei, la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe. In biserici se aduc si azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfiinti Apostoli.

          Pentru acest fapt, Pogorarea Sfantului Duh este o sarbatoare a pacii, a pecetluirii adevaratei credint, a intronarii dreptatii divine pentru creatura umana, a impacarii tuturor prin harul Sfantului Duh.

„Biserica lui Hristos este singura putere in fata careia te poti pleca fara sa te injosesti…” spunea marele dramaturg Gheorghe Asachi. Iar academiceanul Ion Ghika spunea „Crestinismul va dura cat va dainui perfectiunea, civilizatia, progresul, cultura, adica etern…”

          Astazi este vremea lucrarii Sfantului Duh, vremea incetarii luptei confesionale si ceasul ca fiecare credincios ortodox, catolic, protestant sau de alte confesiuni crestine si chiar necrestine sa gandeasca mai profund ca Mantuitorul Hristos a venit sa aduca PACE pentru toata lumea, bucurie pentru orice om, libertate desavarsita pentru toti, toate pecetluite de ziua Cincizecimii, Ziua cea mare a intemeierii Bisericii crestine una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, Ziua desavarsitei uniri a Cerului cu Pamantul sau Duminica Mare.

          Odata infaptuita unitatea de credinta si sufletele tuturor credinciosilor vor arde in dragostea Duhului Sfant si in flacara iubirii de oameni, apreciind pe fiecare din natiunea, rasa cultura si gradul de traire in Hristos pe care L-a atins; atunci vom zice dintr-o singura inima si simtire: „Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si locuieste intu noi, ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre!”

Amin!

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/religie-cultura-religie/duminica-cincizecimii-sau-rusaliile-97954.html

În lunea Rusaliilor sărbătorim Sfânta Treime

Autor: LUMINITA CIOBANU

4 iunie 2012 – 00:04

          Creştin ortodocşii sărbătoresc astăzi, în lunea de după Duminica Cinzecimii – a Pogorârii Sfântului Duh asupra Apostolilor – marele praznic împărătesc al Sfântei Treimi. "Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti Trei, Una sunt” (I Ioan, 5,7). De Sfânta Treime, Biserica ortodoxă praznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Trinităţii, aşa cum spune Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: "Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă facătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu.”

          În anul 325, Împăratul Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul Sinod Ecumenic, la care au participat 318 episcopi. Aici a fost condamnată erezia lui Arie şi au fost elaborate primele opt articole ale Simbolului Credinţei (Crezul), cu privire la Dumnezeu-Tatăl şi la Dumnezeu – Fiul. La cel de-al doilea Sinod Ecumenic desfăşurat la Constantinopol în anul 381, la iniţiativa  împăraţilor Graţian şi Theodosius, au fost elaborate şi ultimele articole ale Crezului, completându-se dogma despre Sfânta Treime, prin Duhul Sfânt – "Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Proroci”.

          Părintele arhimandrit Ilie Cleopa explica într-una din predicile ţinute la acest praznic împărătesc: "Bunul şi Veşnicul Dumnezeu, Cel ce este izvorul a toată lumina şi strălucirea de la începutul lumii, S-a arătat mai întâi numai ca Ziditor şi ca Făcător. Faptul că El e în trei feţe, adică în trei ipostasuri, a început să se arate fiinţei omeneşti celei slabe şi neputincioase numai cu încetul şi în chip umbrit. Astfel, se ştia încă înainte de legea veche, chiar de la Adam, că există Ziditorul Dumnezeu. Dar, cum zice Sfântul Grigorie Palama, nu se ştia desăvârşit, ca azi, că El este în trei ipostasuri.

          Pentru că nu era încă în puterea minţii omeneşti să înţeleagă că Dumnezeu este în trei feţe şi de o singură fiinţă. Dar în chip umbrit a început a ne învăţa pe noi, aşa cum învaţă profesorul pe copii la şcoală, că Dumnezeu, deşi este Unul după fiinţă, este în trei feţe sau ipostasuri. Încă la facerea omului, în rai, a zis: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră» (Facerea 1, 26). N-a zis să fac, ci «să facem», arătând prin plural şi celelalte ipostasuri ale Sfintei Treimi, care erau lângă Tatăl. Iar la amestecarea limbilor, la Turnul Babel, a zis: «Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor» (Facerea 11, 27). Deci iarăşi s-a arătat că Dumnezeu este Unul după fiinţă şi trei după feţe. Iar mai târziu, David proorocul, mai luminat de Duhul Sfânt, a spus şi a mărturisit că trei sunt feţele Prea Sfintei Treimi. Căci zice în Psaltirea sa: «Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor» (Psalmii 32, 6).

          Deci Domnul este Unul, Cuvântul este altul şi Duhul gurii Lui, altul. Astfel i-a arătat Prea Sfântul Duh că cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de o putere, de o domnie şi de o împărăţie. (...) Chiar de la Botezul Mântuitorului S-a arătat Prea Sfânta Treime la Iordan. Căci Părintele a zis de sus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit» (Matei 3, 17); iar Duhul Sfânt a coborât în chip de porumb, iar Fiul era, întrupat în firea noastră, în apele Iordanului. (...) Astfel, prin legea darului, Dumnezeu S-a arătat în chip desăvârşit că, deşi este Unul după fiinţă, sau după fire, după feţe e Întreit. Aceasta a înţeles şi dumnezeiescul Ioan Evanghelistul în epistola sa cea dintâi, când zice: «Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi aceştia trei Una sunt» (I Ioan 5, 7).

          Mai târziu, dumnezeieştii Părinţi au arătat că Sfânta Treime este de un singur scaun, de-o singură dumnezeire, de-o singură fiinţă şi fire, de-o singură voie şi împărăţie şi domnie, dar este în trei ipostasuri, iar aceste trei ipostasuri sunt deosebite după însuşirile lor.

          Mai întâi să cunoaşteţi chipul subzistenţei fiecăruia. Tatăl are ca chip al subzistenţei nenaşterea şi nepricinuirea; căci nu se naşte din nimenea şi nu e pricinuit de nimenea. Fiul are ca chip al subzistenţei Sale naşterea mai înainte de toţi vecii din Tatăl, precum se naşte cuvântul din minte. Iar Duhul are ca chip al subzistenţei Sale un altul decât cel al Fiului: El are purcederea, adică porneşte, purcede din Tatăl.”
http://www.jurnalul.ro/calendar/in-lunea-rusaliilor-sarbatorim-sfanta-treime-614552.htm