RUSALIILE - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH - CINZECIMEA

Duminica a opta după Paşti

Duminica Cincizecimii sau Rusaliile

Scris de : Diacon Bogdan GOREŢCHI                                                         2012-06-02 09:03

          Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica Mare, este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, eveniment ce incheie descoperirea fata de lume si de creatie a lui Dumnezeu, Cel in Treime. Potrivit scrierilorNoului Testament acest eveniment a avut loc in ziua Rusaliilor evreiesti, la 50 de zile de la invierea lui Iisus din Nazaret. De aceea sarbatoarea crestina mai poarta denumirea de Cinzecime.

          Ziua Rusaliilor – sarbatoare mare in calendarul iudaic, cu traditii adanci in viata spirituala a iudeilor din Palestina si a celor imprastiati in intreg Imperiu roman. Iudeii si cei de alt neam care acceptasera Legea mozaica veneau in pelerinaj la Cetatea Ierusalimului. La aceeasi data a sarbatorii Cincizecimii la iudei, se oficia si in lumea pagana sarbatoarea trandafirilor - sarbatoare preluata din mitologia romana – Rosalia. Sarbatoarea Trandafirilor, era o zi inchinata cultului mortilor, se aduceau ofrande: alimente si trandafiri pentru imbunarea sufletelor celor disparuti.

          Din punct de vedere bisericesc, aceasta sarbatoare este considerata ca fiind sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, pentru ca in aceeasi zi, in urma cuvântarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism circa 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu.

          Conform Sfintei Scripturi si invataturii cuprinse in Sfinta Traditie, in aceasta zi, Duhul Sfint, Una din Persoanele Sfintei Treimi, s-a pogorit asupra Sfintilor Apostoli, dandu-le darurile spirituale necesare propovaduirii Evangheliei in toate colturile lumii.   Astfel, pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea (Rusaliile) este actul de trecere a lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Duhul Sfant coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in mod distinct ( Fapte2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38), dand nastere Bisericii. Biserica cuprinde pe toti cei incorporati in Hristos prin botez, mirungere si euharistie, pe cei care cred si marturisesc ceea ce crede si marturiseste Biserica.

          Sarbatoarea Rusaliilor este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare. Despre ea amintesc si Sfantul Apostol Pavel (1 Cor. XVI, 8 ) si Sf. Luca (Fapte XX, 16). Este amintita si in Constitutiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberati de muncile obisnuite. Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (care opreste ingenuncherea in ziua Rusaliilor). Sf. Epifanie, ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim. Pana catre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V Cincizecimea era o dubla sarbatoare: a Inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh, asa cum o descrie, de altfel, inca din prima jumatate a secolului IV, Eusebiu al Cezareei. Dar, precum am aratat la sarbatoarea Inaltarii, aceasta a fost fixata, de pe la 400 inainte, in ziua a 40-a dupa Pasti, cum este pana astazi, Cincizecimea fiind numai sarbatoarea Sfantului Duh.

          In timpul privegherii din ajun, se făcea odinioara botezul catehumenilor (Catehumenatul era pregatirea pe care o primeau inainte de botez cei care doreau sa imbratiseze crestinismul). Ca si la Pasti, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei, asa cum se face pana azi, obicei mostenit de la evrei, la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe. In biserici se aduc si azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfiinti Apostoli.

          Pentru acest fapt, Pogorarea Sfantului Duh este o sarbatoare a pacii, a pecetluirii adevaratei credint, a intronarii dreptatii divine pentru creatura umana, a impacarii tuturor prin harul Sfantului Duh.

„Biserica lui Hristos este singura putere in fata careia te poti pleca fara sa te injosesti…” spunea marele dramaturg Gheorghe Asachi. Iar academiceanul Ion Ghika spunea „Crestinismul va dura cat va dainui perfectiunea, civilizatia, progresul, cultura, adica etern…”

          Astazi este vremea lucrarii Sfantului Duh, vremea incetarii luptei confesionale si ceasul ca fiecare credincios ortodox, catolic, protestant sau de alte confesiuni crestine si chiar necrestine sa gandeasca mai profund ca Mantuitorul Hristos a venit sa aduca PACE pentru toata lumea, bucurie pentru orice om, libertate desavarsita pentru toti, toate pecetluite de ziua Cincizecimii, Ziua cea mare a intemeierii Bisericii crestine una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, Ziua desavarsitei uniri a Cerului cu Pamantul sau Duminica Mare.

          Odata infaptuita unitatea de credinta si sufletele tuturor credinciosilor vor arde in dragostea Duhului Sfant si in flacara iubirii de oameni, apreciind pe fiecare din natiunea, rasa cultura si gradul de traire in Hristos pe care L-a atins; atunci vom zice dintr-o singura inima si simtire: „Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si locuieste intu noi, ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre!”

Amin!

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/religie-cultura-religie/duminica-cincizecimii-sau-rusaliile-97954.html

În lunea Rusaliilor sărbătorim Sfânta Treime

Autor: LUMINITA CIOBANU

4 iunie 2012 – 00:04

          Creştin ortodocşii sărbătoresc astăzi, în lunea de după Duminica Cinzecimii – a Pogorârii Sfântului Duh asupra Apostolilor – marele praznic împărătesc al Sfântei Treimi. "Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti Trei, Una sunt” (I Ioan, 5,7). De Sfânta Treime, Biserica ortodoxă praznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Trinităţii, aşa cum spune Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: "Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă facătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu.”

          În anul 325, Împăratul Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul Sinod Ecumenic, la care au participat 318 episcopi. Aici a fost condamnată erezia lui Arie şi au fost elaborate primele opt articole ale Simbolului Credinţei (Crezul), cu privire la Dumnezeu-Tatăl şi la Dumnezeu – Fiul. La cel de-al doilea Sinod Ecumenic desfăşurat la Constantinopol în anul 381, la iniţiativa  împăraţilor Graţian şi Theodosius, au fost elaborate şi ultimele articole ale Crezului, completându-se dogma despre Sfânta Treime, prin Duhul Sfânt – "Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Proroci”.

          Părintele arhimandrit Ilie Cleopa explica într-una din predicile ţinute la acest praznic împărătesc: "Bunul şi Veşnicul Dumnezeu, Cel ce este izvorul a toată lumina şi strălucirea de la începutul lumii, S-a arătat mai întâi numai ca Ziditor şi ca Făcător. Faptul că El e în trei feţe, adică în trei ipostasuri, a început să se arate fiinţei omeneşti celei slabe şi neputincioase numai cu încetul şi în chip umbrit. Astfel, se ştia încă înainte de legea veche, chiar de la Adam, că există Ziditorul Dumnezeu. Dar, cum zice Sfântul Grigorie Palama, nu se ştia desăvârşit, ca azi, că El este în trei ipostasuri.

          Pentru că nu era încă în puterea minţii omeneşti să înţeleagă că Dumnezeu este în trei feţe şi de o singură fiinţă. Dar în chip umbrit a început a ne învăţa pe noi, aşa cum învaţă profesorul pe copii la şcoală, că Dumnezeu, deşi este Unul după fiinţă, este în trei feţe sau ipostasuri. Încă la facerea omului, în rai, a zis: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră» (Facerea 1, 26). N-a zis să fac, ci «să facem», arătând prin plural şi celelalte ipostasuri ale Sfintei Treimi, care erau lângă Tatăl. Iar la amestecarea limbilor, la Turnul Babel, a zis: «Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor» (Facerea 11, 27). Deci iarăşi s-a arătat că Dumnezeu este Unul după fiinţă şi trei după feţe. Iar mai târziu, David proorocul, mai luminat de Duhul Sfânt, a spus şi a mărturisit că trei sunt feţele Prea Sfintei Treimi. Căci zice în Psaltirea sa: «Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor» (Psalmii 32, 6).

          Deci Domnul este Unul, Cuvântul este altul şi Duhul gurii Lui, altul. Astfel i-a arătat Prea Sfântul Duh că cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de o putere, de o domnie şi de o împărăţie. (...) Chiar de la Botezul Mântuitorului S-a arătat Prea Sfânta Treime la Iordan. Căci Părintele a zis de sus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit» (Matei 3, 17); iar Duhul Sfânt a coborât în chip de porumb, iar Fiul era, întrupat în firea noastră, în apele Iordanului. (...) Astfel, prin legea darului, Dumnezeu S-a arătat în chip desăvârşit că, deşi este Unul după fiinţă, sau după fire, după feţe e Întreit. Aceasta a înţeles şi dumnezeiescul Ioan Evanghelistul în epistola sa cea dintâi, când zice: «Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi aceştia trei Una sunt» (I Ioan 5, 7).

          Mai târziu, dumnezeieştii Părinţi au arătat că Sfânta Treime este de un singur scaun, de-o singură dumnezeire, de-o singură fiinţă şi fire, de-o singură voie şi împărăţie şi domnie, dar este în trei ipostasuri, iar aceste trei ipostasuri sunt deosebite după însuşirile lor.

          Mai întâi să cunoaşteţi chipul subzistenţei fiecăruia. Tatăl are ca chip al subzistenţei nenaşterea şi nepricinuirea; căci nu se naşte din nimenea şi nu e pricinuit de nimenea. Fiul are ca chip al subzistenţei Sale naşterea mai înainte de toţi vecii din Tatăl, precum se naşte cuvântul din minte. Iar Duhul are ca chip al subzistenţei Sale un altul decât cel al Fiului: El are purcederea, adică porneşte, purcede din Tatăl.”
http://www.jurnalul.ro/calendar/in-lunea-rusaliilor-sarbatorim-sfanta-treime-614552.htm