Acest presedinte era Theodore Roosevelt,
cel de-al douãzeci si saselea presedinte al SUA.
Si, dupã pãrerea mea, unul din cei
mai redutabili presedinti ai acestei tãri, fie si prin aceea cã a definit cu
deplin temei, acea schimbare care a reprezentat o abatere în practica politicã
americanã de la testamentul lãsat de George Washington, primul presedinte ale acestei
republici de pe continentul nord-american. Desigur, multi români nu stiu cã
presedintele SUA este si prim-ministrul tãrii, deci seful executivului, cum zic
americanii, al guvernului, si asa trebuie înteleasã si ultima propozitie din
citatul cu vorbele lui Th.Roosevelt.
Exportul de democratie americanã este
o realitate; formal aceasta este expresia reusitã a libertãtii si dreptãtii dar
care este si seducãtoare totodatã. Pentru americani, riscurile democratiei,
acelea care rezultã inerent din firea omului, au putut si pot sã fie incã
diminuate sau înlãturate prin forta personalitãtii presedintelui, atunci când o
are, sau a unor mari figuri ale politicii americane. Pentru noi, românii, este
deosebit de important sã vedem si sã întelegem ce fel de democratie a rãsãrit
si înflorit în tara noastrã dupã mazilirea lui Nicolae Ceausescu,
fiindcã aceasta este de fapt o maimutãrealã a celei pe care Theodore
Roosevelt o devoala în stilul sãu energic, dur si drept, asemenea cowboy-ului
justitiar din America secolului 19.
Toate guvernele României de dupã 1989
sunt expresia frapantã a cârdãsiei cu fortele retrograde ale societatii românesti,
cu cele ale activistilor comunisti si ale lumpenproletariatului român, adicã a
celor care, asa cum spunea Roosevelt, "nu sunt credinciosi si nici rãspunzãtori
fatã de popor". Toti sefii guvernelor
postceusiste veneu direct din PCR sau din cercurile apropiate acestuia.
Pozitiile-cheie din guvern, din prefecturi si consilii judetene, ca sã nu mai
vorbim de orase si comune, de asemenea, erau ale lor. Dacã totusi mai existau
exceptii, guvernul noii Românii, prin
pionii sãi de la centru si cei locali, îi eliminau pe acesti intrusi care nu
erau agreati de sistemul invizibil. Astfel s-a asigurat si consolidat stapânirea
invizibilã a României si inaugurat trecerea la noua etapã a orânduirii comuniste
în România, cu tot cortegiul ei de efecte devastataoare pentru noi ca natiune
si ca popor.
Bineînteles cã, pe noi, national-tãrãnistii,
aceastã realitate ne-a lovit cel mai crunt. Si lovitura ne-a fost servitã nu cu
bâta, cu detentia politicã ori cu interzicerea
ca partid. Nu, ci mult mai eficient si mai curat, - "curat
democratic". PNTCD a fost - din nãscare
- dat pe mâna comunistilor. Acestia si agentii lor, plus pleava de chilipirgii,
s-au înscris într-un numãr suficient de mare în
partidul autointitulat urmas al PNT, au ocupat prin vot functiile de
decizie pe toate treptele de conducere din partid si si-au adjudecat astfel
puterea în PNTCD. Restul a mers strunã, conform planului comunist.
Desigur aceastã fazã pregãtitoare nu
putea fi înfãptuitã fãrã acordul primei echipe de conducere a PNTCD.
Persoanele care au adus PNTCD în
starea sa de azi au folosit o retetã arhicunoscutã: guvernarea în coalitie. În
perioada 1992-2000 PNTCD a coabitat cu
cele mai retograde coterii antiromanesti si antitãrãniste. Când, în vara anului
1996, Ion Diaconescu, presedintele PNTCD, însotit de Emil Constantinescu,
sustinut de PNTCD drept candidat la presedintia României, proclama de la
balconul Casei sindicatelor din Pitesti (judetul Arges) : "suntem
condamnati sã guvernãm!", o fi stiut el sau nu adevãrul?! Guvernul
rezultat din alegerile generale din 1996 a fost dirijat din umbrã spre
compromiterea national-tãrãnismului iar actorii
la vedere au asigurat politica mârsavã si afacerile corupte în dauna
prestigiului partidului nostru.
Astãzi, aceleasi persoane se zbat de mama
focului sã reitereze reteta coalitiei cu fel de fel de organizatii dubioase
politic pentru cã numai asa se poate dãrma si bruma de credibilitate pe care o
mai are national-tãrãnismul. Aceste persoane formeazã lista rusinii în PNTCD si
ele trebuie oprite din actiunea lor mârsavã de eliminare a national-tãrãnistilor
din politica româneascã. Acesta este
imperativul momentului actual pentru a scãpa tara de un nou guvern în care se întâlnesc
afacerile corupte si politica mârsavã. Un guvern care urmãreste sã facã din România
un Rai al pãcãtosilor în Grãdina Maicii Domnului.
Aurel
Teodorescu
Pitesti,
15 noiembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu